ICCJ. Decizia nr. 4939/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4939/2010
Dosar nr. 270/59/2010
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond.
Reclamantul F.A.G. a chemat în judecată M.A.D.R., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul să se conformeze Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, în sensul de a-i permite exercitarea funcţiei publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciile de ordin moral cauzate, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cauzate de proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numirea sa în funcţia publică de conducere s-a făcut în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 republicată, lege specială care reglementează regimul general al statutului funcţionarilor publici.
La data de 22 aprilie 2009, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 37/2009, prin care, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) „funcţiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor se desfiinţează în termen de 32 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe”.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 „pe data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, O.U.G. nr. 37/2009 (…) se abrogă”.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 publică în M.O. nr. 28 din 14 ianuarie 2009, a declarat neconstituţională O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, de autoritate de lucru judecat şi de conexitate iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate şi, totodată, prematur introdusă.
Astfel, argumentează autoritatea pârâtă, că urmare a declarării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a înţeles să-şi exercite drepturile procesuale, promovând pe calea contenciosului administrativ, o acţiune având ca obiect „anularea în totalitate a Ordinului nr. 448 din 27 aprilie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de conducere - director executiv al D.A.D.R. Arad - reintegrarea efectivă şi totală în funcţia publică de conducere deţinută, obligarea pârâtului M.A.D.R. la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei (Dosar nr. 1284/59/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în recurs, cu termen la 5 octombrie 2010).
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 229 din 27 aprilie 2010 a luat act de renunţarea reclamantului F.A.G. la petitul 1 din acţiune şi a respins al doilea capăt de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ. şi având în vedere principiul disponibilităţii părţii în procesul civil, reclamantul a renunţat la judecarea petitului privind obligarea pârâtului M.A.D.R. de a se conforma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1699 din 3 decembrie 2009, în sensul de a-i permite exercitarea funcţiei publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad.
Analizând excepţia de lucru judecat, invocată de pârât, instanţa reţine că aceasta este întemeiată, întrucât prin introducerea unei noi cereri având ca obiect „refuzul pârâtului de a se conforma obligaţiei impuse de Decizia nr. 1623 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, respectiv refuzul de a-i permite exercitarea funcţiei publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad” reclamantul tinde să obţină o nouă hotărâre judecătorească, în condiţiile în care există lucru judecat, respectiv reclamantul a obţinut daune morale în cuantum de 50.000 lei.
II. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul F.A.G., care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează autoritatea de lucru judecat, în raport cu soluţia dată prin sentinţa civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010.
Astfel, argumentează recurentul-reclamant, în cazul sentinţei civile nr. 50/2010, obiectul acţiunii îl constituie cererea de anulare a Ordinului nr. 448/2009 emis de M.A.D.R., în timp ce în cauza de faţă obiectul îl reprezintă cererea de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin O.U.G. nr. 105/2009, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009.
De asemenea, în cazul sentinţei civile nr. 50/2010 cauza este reprezentată de dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, în timp ce în speţa de faţă, cauza acţiunii este reprezentată de dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
M.A.D.R. a formulat întâmpinare prin care, în esenţă, a combătut criticile din recurs şi susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
III. Soluţia instanţei de recurs.
În cauză este necontestat că prin Decizia nr. 4939 din 11 noiembrie 2010 sentinţa civilă nr. 50/2010 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant, intimat fiind ministerul, părţi în acelaşi calităţi şi în cauza de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 50/2010, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul F.A.G. şi a anulat Ordinul nr. 448 din 24 august 2009 emis de M.A.P.D.R., dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la D.A.D.R. Arad, pe care o deţinuse anterior emiterii ordinului respectiv, ministerul pârât fiind obligat să plătească reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin acţiunea care face obiectul cauzei de faţă, recurentul-reclamant a cerut obligarea aceluiaşi minister la plata sumei de 5.000.000,00 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat prin refuzul acestei autorităţi de a se conforma Deciziei nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale, împiedicându-l să exercite funcţia publică de conducere de director executiv, ca urmare a Ordinului nr. 448/2009.
Or, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 50/2010, Curtea de apel i-a acordat recurentului-reclamant daune morale în sumă de 50.000,00 lei în considerarea prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării sale din funcţia publică de conducere prin Ordinul nr. 448/2009, a imposibilităţii exercitării profesiei şi a funcţiei de conducere de director executiv şi a afectării prestigiului său personal şi profesional.
Potrivit art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Or, în cererea care face obiectul litigiului de faţă şi părţile sunt aceleaşi şi în aceleaşi calităţi, iar cererea (capătul II,la care recurentul-reclamant nu a renunţat) are ca obiect obţinerea unor daune morale pentru prejudicii morale pretins produse în legătură cu acelaşi Ordin nr. 448/209, prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv la D.A.D.R. Arad.
Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat incidenţa dispoziţiilor art. 1201 C. civ., temeiul legal al cererii din cauza de faţă fiind acelaşi cu cel al primei cereri în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obţinerea daunelor morale, chiar dacă dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au fost invocate de recurentul-reclamant numai în cea de-a doua cerere.
Astfel fiind, instanţa de recurs constată că recursul formulat este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4938/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4940/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
