ICCJ. Decizia nr. 4942/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4942/2010
Dosar nr. 988/59/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrată plângerea formulată de SC P. SA în contradictoriu cu SN A.I.T. T.V. SA împotriva Deciziei nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C. emisă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.
Prin Încheierea din 18 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de SN A.I.T. T.V. SA, dispunându-se strămutarea judecării acesteia la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 1019 din 21 aprilie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti reţinând că în cauză este vorba despre un litigiu care vizează o contestaţie referitoare la procedura de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, astfel că, potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Bucureşti are competenţă exclusivă stabilită de legiuitor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1561 din 14 iunie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea soluţionării acestuia.
Prin decizia menţionată s-a reţinut că obiectul pricinii este o plângere formulată împotriva unei decizii pronunţate de C.N.S.C. şi nu o contestaţie referitoare la procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional. Faptul că decizia C.N.S.C. ar putea fi considerată nelegală întrucât acest organism nu era competent să soluţioneze contestaţia formulată de SC P. SA este o problemă ce ţine de soluţionarea plângerii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă.
Statuând asupra acestuia reţine următoarele.
Obiectul investirii instanţelor de contencios administrativ îl constituie plângerea împotriva Deciziei nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a C.N.S.C. emisă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind procedura de atribuire a contractului de achiziţie având ca obiect „Execuţia de lucrări la obiectivul de investiţii terminal sosiri interne”, anterioară modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 76/2010.
Potrivit art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, „ Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora”.
Conform art. 256 din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 72/2009 „(1) În vederea soluţionării contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze C.N.S.C., cu respectarea prevederilor art. 2562şi 270 şi 271. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti”.
Decizia nr. 3803/362C10/4157 din 7 august 2009 a fost emisă având în vedere procedura prevăzută de art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009.
Potrivit art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva unei astfel de decizii este curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante.
În raport de aceste dispoziţii instanţa competentă ar fi fost Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, însă, urmare a admiterii strămutării, competenţa de soluţionare a plângerii revine Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Această din urmă instanţă în mod greşit şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de obiectul cererii deduse judecăţii.
Cele reţinute în considerentele deciziei Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, referitoare la calificarea procedurii de achiziţie publică puteau constitui aprecieri referitoare la legalitatea deciziei C.N.S.C. contestată în cauză şi implicit asupra legalităţii procedurii şi nu motive pentru declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC P. SA Timişoara şi SN A.I.T. T.V. SA, Timişoara în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4940/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4946/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
