ICCJ. Decizia nr. 4991/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4991/2010
Dosar nr. 8270/2/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti R.G.D., în contradictoriu cu pârâta C.N. P.D.A.S., a solicitat instanţei anularea ordinului nr. 803/20 iulie 2009, prin care a fost sancţionat cu mustrare scrisă, în temeiul art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
î n motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, deoarece nu a fost efectuată cercetarea administrativă prealabilă.
A mai arătat că prin actul atacat se reţine în sarcina sa o vină imaginară, urmărindu-se defăimarea sa în faţa colegilor.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul a fost sancţionat pentru încălcarea normelor de conduită a funcţionarilor publici, deoarece la data de 01 iulie 2009 a însoţit în instituţie un fotoreporter, pe care l-a condus la cabinetul directorului D.R.U.
A mai arătat pârâta că au fost respectate prevederile art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, întrucât prin adresa din 21 iulie 2009, reclamantul a formulat contestaţie la conducătorul instituţiei împotriva sancţiunii aplicate, contestaţie care a fost înregistrată la Cabinetul Preşedintelui sub nr. 2029 din 22 iulie 2009. în baza acestei contestaţii şi în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 a fost sesizată Comisia de disciplină prin adresa din 28 iulie 2009, aceasta formând obiectul Dosarului nr. 17 din 24 august 2009.
b) Sentinţa primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1310 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S.; a anulat Ordinul din 20 iulie 2009.
c) Motivarea primei instanţe
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din probatoriile administrate în cauză nu reiese că anterior aplicării sancţiunii disciplinare reclamantul a fost audiat ori că s-a efectuat cercetarea administrativă prealabilă.
S-a apreciat că nota explicativă dată de reclamant nu echivalează cu cercetarea prealabilă care se efectuează de comisia de disciplină şi nici cu audierea funcţionarului public.
În considerarea prevederilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 188/1999 prima instanţă a considerat că sancţiunea aplicată este lovită de nulitate, motiv pentru care ordinul a fost anulat.
2) Instanţa de recurs
a) Motivele de recurs
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către C.N.P.D.A.S.
În motivele de recurs s-a susţinut că sentinţa a fost dată cu interpretarea greşită a legii.
S-a precizat că prin adresa din 1 iulie 2009 s-au solicitat reclamantului explicaţii scrise, că prin adresa din 8 iulie 2007, aceasta a oferit explicaţii cu privire la incidentul care a determinat aplicarea sancţiunii, astfel că s-a îndeplinit cerinţa cercetării prealabile a faptei.
De asemenea, s-a arătat că s-au respectat prevederile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind audierea funcţionarului public precum şi prevederile art. 30 din H.G. nr. 1344/2007 privind comisiile de disciplină.
În susţinerea motivelor de recurs s-au adus ample explicaţii cu privire la fondul cauzei.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă reţine:
Situaţia de fapt
Prin Ordinul din 2009, Preşedintele C.N.P.D.A.S. a aplicat reclamantului R.G.D. sancţiunea disciplinară mustrare scrisă, în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a considerat că la aplicarea sancţiunii nu s-au respectat prevederile H.G. nr. 1344/2007 privind cercetarea administrativă, ceea ce conduce la nulitatea sancţiunii.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 188/1999 art. 77 alin. (1) 1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
Alin. (3) Sancţiunile disciplinare sunt:
Lit. a): mustrare scrisă;
Art. 78 alin. (1) 1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
Alin. (3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
H.G. nr. 1344/2007, art. 23 alin. (1) 1) Comisia de disciplină îndeplineşte următoarele atribuţii funcţionale:
Lit. c) propune menţinerea sau anularea sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în cazul în care aceasta a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 30 alin. (1) - Procedura cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) şi e) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum şi în cazul în care sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Analiza legislaţiei incidente în materia sancţiunilor disciplinare ce se aplică funcţionarilor publici relevă că sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se poate aplica direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
Sancţiunile prevăzute de art. 77 alin. (3) lit. b) şi e) se aplică de aceeaşi persoană, dar la propunerea comisiei de disciplină.
În oricare dintre situaţiile de sancţionare, fie direct de către persoana care are competenţa de numire în funcţie, fie la propunerea comisiei de disciplină, trebuie să se efectueze cercetarea prealabilă şi audierea funcţionarului public, fără ca acestea să se poată confunda cu cercetarea administrativă a comisiei.
Audierea funcţionarului public se consemnează în scris, sub sancţiunea nulităţii.
H.G. nr. 1344/2007 reglementează atribuţiile comisiei de disciplină, precum şi procedura cercetării administrative.
Din prevederile art. 23 alin. (2) al H.G. nr. 1344/2007 se reţine că împotriva sancţiunii disciplinare aplicate direct de persoana cu atribuţii de numire în funcţie, în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se poate formula contestaţie la comisia de disciplină.
În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1344/2007 Comisia de disciplină în cazul în care s-a formulat contestaţie, propune menţinerea sau anularea sancţiunii disciplinare aplicate potrivit art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, situaţie în care această comisie va urma procedura cercetării administrative, reglementată în alin. (2) al art. 30 din H.G. nr. 1344/207.
Din interpretarea logică şi sistematică a normelor de drept aplicabile rezultă că în cazul sancţiunii aplicate în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, înainte de aplicarea sancţiunii se procedează la audierea funcţionarului public, iar comisia de disciplină efectuează cercetarea administrativă numai dacă se formulează contestaţie împotriva sancţiunii aplicate.
În speţă,
Cu adresa din 7 iulie 2009 (fila 64 dosar fond) s-a procedat la audierea funcţionarului, transmiţându-i-se acestuia o serie de întrebări, prin care i se cereau explicaţii cu privire la faptele din 1 iulie 2009.
Explicaţiile reclamantului au fost formulate în scris, aşa cum rezultă din actul înregistrat la C.N.P.A. la 8 iulie 2009 (fila 66 dosar fond).
În raport de actele analizate mai sus se constată că s-au îndeplinit cerinţele cercetării prealabile şi audierii funcţionarului public, în scris.
În aceste condiţii instanţa de fond a reţinut greşit că nu a fost audiat reclamantul, situaţie de natură a atrage nulitatea sancţiunii.
Având în vedere că prima instanţă nu a cercetat pe fond cauza, în baza art. 20 alin. (3) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, şi art. 312 C. proc. civ., se va casa sentinţa primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă, în vederea soluţionării pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinţei nr. 1310 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4992/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
