ICCJ. Decizia nr. 4992/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4992/2010
Dosar nr. 1369/46/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2009, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., anularea Ordinului emis la 22 mai 2009 de preşedintele A.N.A.F.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că împotriva preavizului şi ordinului atacat a formulat plângere prealabilă, ordinul fiind nemotivat, deşi în jurisprudenţa Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi C.J.C.E. s-a reţinut constant necesitatea motivării actului administrativ, pentru a face posibilă exercitarea controlului de legalitate.
A arătat, pe de-o parte, că ordinul atacat este nelegal în ce priveşte termenul la care trebuia să-şi producă efectele, respectiv 25 mai 2009, iar nu 23 mai 2009 (sâmbătă), când s-a dispus eliberarea din funcţia publică de conducere, preavizul fiind prevăzut de Legea nr. 188/1999, cu forţă juridică superioară unei O.U.G., iar pe de altă parte, reducerea postului nu este justificată, aceleaşi atribuţii deţinute de reclamant anterior fiind preluate de directorul coordonator, funcţie nou creată prin O.U.G. nr. 37/2009.
În plus, reducerea postului nu este justificată, deoarece nu sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului referitoare la studii, prevăzute în art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 37/2009, în opinia reclamantului, reducerea postului făcându-se cu nerespectarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
A mai arătat că noul post este similar cu cel desfiinţat, fiind încălcate şi prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, a menţionat că ordinul încalcă unul din principiile nediscriminării, raţiunile sale ţinând în esenţă de considerente politice, considerente care au dus şi la emiterea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ neconstituţional, nelegal şi profund abuziv prin aceea că nesocoteşte dispoziţiile art. 115 alin. (6), art. 2, art. 41 alin. (1), art. 1, 16, 54 şi 120 din Constituţie, precum şi criteriile impuse de Legea nr. 24/2000.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a invocat excepţiile lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 precum şi netemeinicia acţiunii a cărei esenţială motivare are la bază neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Lipsa de interes a fost susţinută de faptul că reclamantul şi-a exprimat opţiunea şi a solicitat să fie numit în funcţia publică de conducere de şef serviciu, iar inadmisibilitatea, în raport de dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 35/F/ Cont, Curtea de Apel Piteşti a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtei A.N.A.F. şi a anulat Ordinul din 22 mai 2009 emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia de director executiv al D.G.F.P. Argeş,ca urmare a desfiinţării postului şi a fost numit într-o altă funcţie publică de şef serviciu.
Ordinul a fost adoptat în urma preavizului din 23 aprilie 2009, prin care i s-au acordat 30 zile calendaristice şi i s-a învederat posibilitatea de a opta pentru unul din posturile vacante de conducere sau execuţie în privinţa.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, prima instanţă a reţinut netemeinicia acesteia în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A constatat că din redactarea acţiunii rezultă că invocarea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009 este un argument în dovedirea caracterului nelegal al ordinului, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţie, aşa încât, aprecierea care se impune este aceea că, din economia acţiunii rezultă că solicitarea priveşte anularea ordinului emis în baza ordonanţei a cărei neconstituţionalitate s-a susţinut.
Cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009, a reţinut că cele invocate nu au relevanţă, atâta vreme cât prin decizia pronunţată de Curtea Constituţională la 7 octombrie 2009 în cadrul controlului anterior promulgării legii, asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, s-a constatat că legea este neconstituţională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanţei de urgenţă prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Prima instanţă a mai reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale sus menţionată, s-a arătat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată cu încălcarea normelor constituţionale relative la delegarea legislativă, care arată că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Fiind constatată încălcată această dispoziţie constituţională, toate dispoziţiile ordonanţei rămân fără efect, astfel că şi măsurile luate în temeiul acestora vor avea acelaşi efect.
În plus, la data de 03 decembrie 2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 105/2009, reţinând că dispoziţiile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 3, art. 4, art. 5, art. 8 şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituţionale.
Faţă de această situaţie, Curtea de Apel a constatat că Ordinul din 22 mai 2009 nu mai are temei juridic, O.U.G. nr. 37/2009 cât şi O.U.G. nr. 105/2009 fiind cenzurate prin Decizia Curţii Constituţionale.
Cu privire la excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul A.N.A.F. - A.N.V, Curtea de apel a reţinut netemeinicia acesteia, arătând că reclamantul şi-a exercitat opţiunea de a ocupa funcţia publică vacantă, însă a formulat totodată plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, ceea ce demonstrează faptul că acesta a optat pentru funcţia vacantă, deoarece nu a dorit pierderea locului de muncă, cu consecinţe grave asupra veniturilor din muncă.
În plus, opţiunea formulată a fost exprimată în aplicarea art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, reclamantul având posibilitatea să accepte ocuparea unui post inferior cu consecinţa păstrării calităţii de funcţionar public, în condiţiile desfiinţării reale a funcţiei sale.
Pe fond, a constatat că desfiinţarea funcţiei publice a reprezentat în realitate o transformare a acesteia într-o funcţie contractuală (director coordonator al serviciului public deconcentrat, în baza unui contract de management, asimilat contractului individual de muncă - art. 3 alin. (3), (6) şi (7) din O.U.G. nr. 37/2009), cu atribuţii similare în mare parte cu cele aferente funcţiei publice desfiinţate, aspect pe care, de altfel, pârâta nici nu l-a contestat.
În cauză, desfiinţarea postului s-a făcut printr-un act normativ, iar conţinutul atribuţiilor postului desfiinţat a fost preluat într-un procent majoritar de un post nou constituit prin acelaşi act normativ.
Ca atare, dacă temeiul juridic al măsurilor luate a fost desfiinţat prin decizia pronunţată de Curtea Constituţională la 7 octombrie 2009, temei care a reprezentat singura motivare a Ordinului din 2009, aşa cum se susţine şi în întâmpinare, rezultă că actele administrative emise în baza acestuia îşi pierd fundamentul, iar faţă de faptul că măsurile luate prin acestea nu respectă prevederile art. 3 lit. f), art. 99 lit. b) şi art. 100 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/1999, acestea sunt nelegale, urmând a fi anulate.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.A.F. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
În motivele de recurs, referitor la excepţia inadmisibilităţii, este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 deoarece, chiar dacă sunt inserate şi alte capete de cerere, argumentele în susţinerea nelegalităţii O.U.G. nr. 37/2009 se referă, exclusiv, la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009 şi astfel nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi acţiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Este criticată soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes deoarece reclamantul şi-a exprimat opţiunea şi a solicitat să fie numit în funcţia publică de conducere de şef serviciu.
Se apreciază că în mod eronat instanţa de fond a dispus anularea Ordinului din 22 mai 2009 pentru că, în conformitate cu art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, de la data publicării, iar ordinul a fost emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009.
La dosar a fost depus Ordinul din 25 mai 2009 emis de M.F.P., cerere adresată de reclamant la 26 mai 2010 aceluiaşi minister precum şi Ordinul din 15 iunie 2010 emis de A.N.A.F.
În faţa instanţei de recurs, faţă de actele depuse, s-a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului în condiţiile în care acesta a solicitat, după reîncadrarea în funcţia de director, trecerea pe funcţia de şef serviciu şi s-a şi emis ordin în acest sens.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond, reclamantul a solicitat anularea Ordinului din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcţia de director executiv al D.G.F.P. Argeş, în baza O.U.G. nr. 37/2009.
La 22 mai 2010, M.F.P. a emis Ordinul prin care a dispus reintegrarea reclamantului Banzea Gheorghe în funcţia publică de director executiv al D.G.F.P. Argeş începând cu aceeaşi dată având în vedere, între altele, Deciziile nr. 413/2010 şi 414/2010 ale Curţii Constituţionale.
Ulterior, la 26 mai 2010, reclamantul Banzea Gheorghe a solicitat, după reîncadrare, trecerea pe funcţia de şef serviciu la S.I.F. persoane juridice din cadrul D.G.F.P. Argeş şi, ca urmare, a acestei cereri, a fost emis Ordinul din 15 iunie 2010 al Preşedintelui A.N.A.F. şi a fost mutat definitiv în funcţia publică solicitată.
În baza art. 137 C. proc. civ., va fi analizată, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a reclamantului în susţinerea cererii sale.
Interesul constituie una din condiţiile esenţiale ale oricărei acţiuni civile şi trebuie să fie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii, respectiv şi în cazul exercitării căii de atac a recursului.
Interesul este definit ca fiind tocmai folosul practic, material sau moral, pe care-l urmăreşte cel care promovează o acţiune.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, adică interesul să fie născut şi actual.
În speţă, în condiţiile în care reclamantul, după reîncadrare în funcţia de director executiv al D.G.F.P. Argeş, a solicitat şi a şi obţinut, mutarea pe o funcţie de conducere de şef serviciu în cadrul D.G.F.P. Argeş, se constată că acţiunea reclamantului prin care solicita anularea ordinului de eliberare din funcţie şi reintegrarea în funcţia deţinută a rămas fără interes.
În aceste condiţii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată, în sensul că acţiunea reclamantului B.G. va fi respinsă ca rămasă fără interes.
Pentru că recursul a fost soluţionat pe baza unei excepţii, nu mai pot fi analizate celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 35 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca rămasă fără interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4996/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
