ICCJ. Decizia nr. 4996/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4996/2010
Dosar nr. 7088/1/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
1. Circumstanţele cauzei. Conţinutul Hotărârii nr. 584/2010 a Plenului C.S.M.
Prin cererea adresată C.S.M. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.S.M.), M.M., judecător la Judecătoria Moldova Nouă, a solicitat transferul la Judecătoria Drobeta Turnu Severin invocând în susţinerea cererii motive de ordin personal şi medical.
1.1.Prin Hotărârea nr. 591 din 31 mai 2010, secţia pentru judecători a C.S.M. a respins cererea de transfer formulată de M.M., reţinând că petenta are o vechime în funcţia de judecător de numai 3 luni şi 3 zile, aflându-se în perioada de interdicţie reglementată de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, conform cărora: „persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.”
Petenta M.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
1.2.Prin Hotărârea nr. 584 din 1 iulie 2010, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de Minea Maricica împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
În motivarea hotărârii adoptate, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că, hotărârea secţiei pentru judecători a C.S.M. este legală şi temeinică, având în vedere că petenta a fost numită în funcţia de judecător la data de 24 februarie 2010, în urma promovării concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că, având o vechime în funcţia de judecător de 3 luni şi 3 zile la data formulării cererii de transfer, se află sub incidenţa interdicţiei prevăzute de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Plenul a reţinut că, dată fiind incidenţa interdicţiei la transfer prevăzută de dispoziţiile menţionate, nu mai este necesar a fi analizate în privinţa petentei criteriile prevăzute de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.
Totodată, Plenul C.S.M. a respins apărarea reclamantei în sensul că interdicţia prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să fie apreciată în raport cu data declanşării procedurii de numire în funcţia de judecător, reţinând că aceasta nu este relevantă în condiţiile în care, în cazul petentei, atât derularea procedurii aferente concursului de admitere în magistratură din 15 noiembrie 2009, cât şi numirea în funcţia de judecător au avut loc sub imperiul ultimei modificări a Legii nr. 303/2004, care a instituit interdicţia de transfer pentru o perioadă de 3 ani.
În legătură cu criticile petentei referitoare la crearea unei discriminări între judecători în materia transferului, în raport cu modalitatea de admitere în magistratură, Plenul a apreciat că, întrucât concursul organizat în condiţiile art. 33 din Lege reprezintă o modalitate de derogare de la regula generală a admiterii în magistratură, având ca scop ocuparea posturilor vacante precis delimitate şi alocate concursului, inexistenţa unei astfel de interdicţii temporare, ar fi de natură să golească de conţinut scopul instituirii acestei modalităţi de acces în magistratură. Totodată, a mai reţinut Plenul că aceste prevederi legale nu instituie un regim discriminatoriu faţă de absolvenţii I.N.M., fiind vorba de două categorii de magistraţi care se află în situaţii diferite, pentru care legiuitorul este îndreptăţit să stabilească un tratament juridic diferenţiat.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta M.M.
Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 584 din 1 iulie 2010 a declarat recurs petenta M.M.
În esenţă, recurenta a susţinut că prin respingerea cererii sale de transfer de către Plenul C.S.M., cu aceeaşi motivare cu cea inserată în Hotărârea nr. 591 din 31 mai 2010 a secţiei pentru judecători a C.S.M., în temeiul interdicţiei prevăzute în art. 33 alin. (1)4din Legea nr. 303/2004, republicată, a fost practic confirmată discriminarea pe care acest text de lege o realizează în materia transferului magistraţilor.
Recurenta a mai arătat că în opinia sa dispoziţia legislativă invocată încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţia României şi ale art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind justificate tratamente diferite în interiorul corpului profesional al magistraţilor, având toţi aceleaşi drepturi şi obligaţii.
În fine, s-a mai susţinut că la nivelul C.S.M. nu există o practică unitară în această materie, discriminarea operată cu privire la transferul magistraţilor neavând nici o justificare obiectivă şi rezonabilă şi fără a urmări un scop legitim.
Recurenta a depus la dosar şi o serie de acte medicale ca şi alte înscrisuri în dovedirea susţinerilor şi criticilor formulate.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârea atacată, criticile recurentei dar şi apărările intimatei cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar, raportat la prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul de faţă nu este fondat astfel că urmează a fi respins, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului ca şi susţinerile părţilor atestă, necontestat, că doamna M.M. a fost numită în funcţia de judecător la Judecătoria Moldova Nouă la data de 24 februarie 2010, urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, cu modificări.
Atât la data organizării concursului cât şi la momentul declanşării procedurii de numire a recurentei în funcţia de judecător erau în vigoare prevederile art. 33 alin. (1)4din Legea nr. 303/2004, republicată (intrate în vigoare la 18 aprilie 2008 urmare a adoptării Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007).
Potrivit acestui text de lege, astfel după cum s-a reţinut şi în cuprinsul hotărârilor C.S.M. atacate, persoanele numite în magistratură în urma promovării unui concurs, cum este şi cazul recurentei, nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
Înalta Curte apreciază că intimatul C.S.M. a realizat o justă aplicare şi interpretare a prevederilor legale sus-citate, în acelaşi sens fiind de altfel şi jurisprudenţa Înaltei Curţi în această materie .
În ceea ce priveşte criticile recurentei vizând nerespectarea şi încălcarea principiilor nediscriminării şi al egalităţii de tratament între magistraţi, Înalta Curte reţine, cu prioritate că situaţia de fapt învederată în contextul celor arătate nu se circumscrie conceptului de discriminare.
Contrar celor susţinute de către recurentă, Înalta Curte reaminteşte că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, conformă cu cea a C.E.D.O., este fără echivoc afirmat că principiul egalităţii în drepturi ca şi cel al nediscriminării presupun identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, ceea ce nu exclude ca legiuitorul naţional să stabilească norme diferite în raport cu persoane aflate în situaţii deosebite.
În cauza de faţă, în mod evident recurenta nu se află în situaţia altor categorii de magistraţi, diferenţiaţi din perspectiva sistemului ales pentru admiterea în corpul profesional, asumarea condiţionalităţii prevăzute de lege pentru cei ce optează pentru participarea la concursul de promovare organizat în condiţiile art. 33 din Legea nr. 554/2004, republicată fiind făcută de recurentă, în deplină cunoştinţă de cauză câtă vreme textul aplicabil era în vigoare la data concursului pentru ocuparea unor posturi vacante expres alocate.
Autorităţile statului pot stabili condiţiile de numire şi/sau de promovare într-o funcţie incluzând interdicţii temporare, cum este cea în discuţie, câtă vreme dreptul la alegerea liberă a profesiei se subordonează interesului general al eficientizării actului de justiţie fără însă ca prin aceasta să se genereze o discriminare în sensul arătat de către recurentă.
Faţă de toate cele învederate, se va respinge ca nefondat recursul de faţă, cererea subsidiară expresă a recurentei în sensul dispunerii de către Înalta Curte a transferului său de la Judecătoria Moldova Nouă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin fiind neîntemeiată şi raportat la împrejurarea că soluţionarea unor astfel de cereri este numai de competenţa secţiei corespunzătoare din cadrul C.S.M. conform art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 584 din 1 iulie 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4992/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4998/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
