ICCJ. Decizia nr. 4998/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4998/2010
Dosar nr. 2455/54/2009
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 348 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC D.C.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - C.A.O.P.A.A. şi A.N.V. şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 061 din 12 februarie 2009 emisă de A.N.A.F. - C.A.O.P.A.A., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Împotriva sentinţei civile nr. 348 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea actului administrativ ce formează obiectul cauzei.
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2010, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii recursului, excepţie pe care instanţa urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată cu recurs s-a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ: Decizia nr. 061 din 12 februarie 2009 emisă de A.N.A.F. - C.A.O.P.A.A.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, în cauză se constată că sentinţa recurată a fost comunicată recurentei la data de 19 martie 2010 - aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare de la fila 94 a dosarului de fond - iar recursul a fost declarat la data de 26 martie 2010 - data depunerii cererii la O.P., conform plicului de corespondenţă depus la fila 11 la dosarul de recurs - în condiţiile în care ultima zi în care pârâtele puteau declara recursul era data de 25 martie 2010, calculată conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 101 C. proc. civ.
În raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 137 cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 348 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 348 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4996/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4999/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
