ICCJ. Decizia nr. 5240/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5240/2010
Dosar nr.1526/46/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.I.B. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 1669 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, reîncadrarea în funcţia de director coordonator al Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, cu obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, începând cu data revocării din funcţie şi până la completa reintegrare.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, care au luat naştere prin emiterea Ordinului nr. 844 din 22 mai 2009, act prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator al Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti
A mai arătat că în executarea Ordinului nr. 884 din 22 mai 2009 a încheiat contractul de management nr. 492 din 23 mai 2009 pe o perioadă de maxim 4 ani, iar prin ordinul de eliberare din funcţie se încalcă prevederile care ocrotesc funcţionarul public, statuate prin Legea nr. 188/1999, iar nemotivarea în fapt a actului constituind în sine un motiv de nulitate absolută. A mai arătat că ordinul a fost emis în timpul în care reclamantul se afla în incapacitate de muncă, aflând despre existenţa acestuia telefonic.
Prin sentinţa civilă nr. 56/F-CONT din 19 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea formulată de reclamantul B.I.B., dispunând anularea Ordinului nr. 1669 din 05 octombrie 2009 emis de pârât aşa cum a fost modificat şi completat prin Ordinul nr. 1768 din 9 octombrie 2009, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale indexate, majorate cuvenite de la data emiterii Ordinului şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a hotărât următoarele:
Din preambulul Ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, act normativ care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie publicată în Monitorul Oficial din 14 ianuarie 2010.
In acest context, reţinând şi dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de fond a apreciat că efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng, pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, dar şi în celelalte cauze cum este şi speţa de faţă.
A concluzionat prima instanţă că nelegalitatea Ordinului nr. 1669/2009 derivă şi din faptul că este emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 lit. c) din contractul de management care prevăd că revocarea trebuie să se efectueze cu o notificare prealabilă scrisă, comunicată cu minim 15 zile înainte de aplicarea măsurii, termen care însă nu a fost respectat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în calitate de succesoare a Ministerului Tineretului şi Sportului, potrivit dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pârâta Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ.
Prin cererile de recurs se aduc critici sentinţei atacate în sensul:
- în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admisă cererea de anulare a Ordinului nr. 1669 din 05 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, tară a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.
Se susţine că regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentele-pârâte, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 844 din 22 mai 2009 al Ministrului Tineretului şi Sportului, intimatul-reclamant B.I.B. a fost numit în funcţia de director coordonator, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, funcţie nou creată prin acest act normativ. Legea de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă şi implicit dispoziţiile acesteia din urmă au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Cunoscut este şi faptul că prin OUG nr. 105/2009, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată.
Prin Ordinul nr. 1669 din 59 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului şi Sportului, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 1768 din 9 octombrie 2009, contestate în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 492 din 23 mai 2009, ca urmare a desfiinţării postului.
Temeiul juridic al ordinului a cărui anulare se solicită îl constituie OUG nr. 37/2009 şi HG nr. 1721/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului şi Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 1586 din 5 octombrie 2009 privind reducerea numărului de posturi prin desfiinţarea postului de director coordonator adjunct al Direcţiei pentru Tineret a Judeţului Maramureş.
Este cunoscut că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Prin urmare, neconstituţionalitatea actului normativ avut în vedere de recurentul-pârât la emiterea actului contestat, respectiv O.U.G nr. 105/2009, are drept consecinţă lipsirea de fundament legal a actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, respectiv Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului şi Sportului.
Susţinerea recurentelor-pârâte în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că ordonanţa de urgenţă era în vigoare la data emiterii acestuia este nefondată. Pe de o parte, ar fi lipsit de finalitate controlul de constituţionalitate, iar pe de altă parte, legiuitorul, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, mergând pe principiul protecţiei efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale, a instituit dreptul persoanei vătămate de a se prevala de Decizia instanţei de contencios constituţional pentru a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual vătămător şi în situaţia în care, ulterior emiterii acestuia, ordonanţa ce a constituit temeiul legal al acestuia a fost declarată neconstituţională.
Prin urmare, actul administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale este lipsit de efecte juridice, nu mai are suport legal şi nu mai există nici un temei pentru menţinerea acestuia.
In consecinţă, date fiind considerentele expuse, soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte anularea Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 este corectă.
In altă ordine, sentinţa este însă greşită sub aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia deţinută anterior ordinului anulat şi întinderii despăgubirilor băneşti acordate.
Din înscrisurile dosarului rezultă că atât ordinul de numire cât şi cel de eliberare din funcţie au fost emise având ca temei legal ordonanţe de urgenţă ale guvernului afectate de viciul de neconstituţionale, astfel cum s-a menţionat anterior. De asemenea, funcţia pentru care s-a solicitat reintegrarea a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare, respectiv a OUG nr. 37/2009 are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă etc.), astfel că şi ordinul de numire în funcţia de director coordonator adjunct a reclamantului este lipsit de efecte juridice.
De altfel, Curtea Constituţională în considerentele Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 a reţinut că „începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să îşi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale ce i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009. Acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".
In consecinţă, soluţia de reintegrare a intimatului-reclamant este greşită, nemaiexistând funcţia pentru care s-a solicitat reintegrarea, reclamantul neputându-se prevala de un act administrativ de numire lipsit de temei legal.
Instanţa de recurs apreciază că nu este corectă soluţia primei instanţe nici cu privire la drepturile băneşti acordate reclamantului.
Este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, prin numirea şi revocarea din postul de director coordonator adjunct, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin OUG nr. 105/2009 şi implicit prin ordinul a cărui anulare s-a dispus, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Însă, date fiind considerentele de fapt cât şi cele normative prezentate anterior, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcţie şi plăţii drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorităţii emitente la plata de despăgubiri constând în drepturi salariale până la data pronunţării prezentei deciziei reprezintă o modalitate adecvată şi echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte hotărârea atacată astfel: va respinge cererea reclamantului privind reintegrarea în funcţia de director coordonator la Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti; va obliga pârâţii la plata drepturilor salariale de la data emiterii ordinului anulat, până la pronunţarea prezentei decizii; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti, împotriva sentinţei civile nr. 56/F-CONT din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării şi reduce despăgubirile la drepturile salariale cuvenite, până la data pronunţării prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5211/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5246/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
