ICCJ. Decizia nr. 5145/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5145/2010
Dosar nr. 6324/86/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC V.I. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, să se dispună obligarea acestuia să răspundă la petiţia înregistrată sub nr. 10 din 8 iunie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că la data de 8 iunie 2009 a adresat autorităţii pârâte o cerere prin care solicita, ca în raport de competenţele legale, să întreprindă verificări pentru a constata dacă este sau nu justificat refuzul executorului judecătoresc P.E. de a demara executarea silită a unui titlu executoriu şi să-i comunice rezultatul verificărilor întreprinse.
A mai arătat reclamanta că autoritatea pârâtă a refuzat ca în termenul legal să-i răspundă la cerere, considerând astfel incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, autoritatea pârâtă a arătat că atribuţiile legale ale Corpului de Control al Ministrului nu vizează un „control judiciar specific instanţelor judecătoreşti" ci „un control profesional al carierei executorilor judecătoreşti" iar lipsa de promptitudine în comunicarea răspunsului reclamantei se datorează întârzierii cu care Camera Executorului Judecătoresc Alba Iulia a furnizat relaţiile solicitate.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 44 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să răspundă la cererea reclamantei înregistrată sub nr. 10 din 8 iunie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada faptului că a răspuns cererii societăţii reclamante în termenele legale, prevăzute de art. 8 şi art. 9 din OG nr. 27/2002, constatând astfel incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat în cauză de Ministerul Justiţiei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând prevederile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că a răspuns la petiţia formulată de intimată, cu adresa nr. 67544/821/E din 16 noiembrie 2009, pe care, în temeiul art. 305 C. proc. civ. o ataşează la memoriul de recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitate şi respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect.
4. Apărările formulate de SC V.I. SRL Suceava
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 octombrie 2010 intimata SC V.I. SRL Suceava a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând răspunsul primit pe fondul său, intimata conchide în sensul că instanţa trebuie să aplice prevederile art. 44 din Legea nr. 188/2000 şi să dispună sancţionarea disciplinară a executorului judecătoresc.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate, a apărării cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către SC V.I. SRL Suceava cu o cerere de chemare în judecată a Ministerului Justiţiei având ca obiect obligarea autorităţii publice de a-i răspunde la petiţia înregistrată sub nr. 10 din data de 8 iunie 2009, invocându-se nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a stabilit în mod legal că Ministerul Justiţiei nu a răspuns în termen legal la petiţia ce i-a fost adresată de intimată, întrucât potrivit art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor: „autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă", legiuitorul reglementând în art. 9 din acelaşi act normativ posibilitatea prelungirii termenului în anumite condiţii care nu se regăsesc în speţă.
Susţinerea recurentului în sensul că acţiunea a rămas fără obiect în raport de actul nr. 67544/821 din 16 noiembrie 2009 nu poate fi primită pentru că nu a demonstrat că răspunsul a fost trimis înainte de pronunţarea sentinţei, 8 februarie 2010, ataşând dovada corespunzătoare.
În plus, în cuprinsul concluziilor scrise formulate la judecata în primă instanţă, la data de 1 februarie 2010, Ministerul Justiţiei nu face nicio menţiune referitoare la rezolvarea petiţiei, ci insistă asupra competenţelor sale şi asupra interpretării dispoziţiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000.
Pe de altă parte, este lipsită de fundament juridic şi pretenţia intimatei de a obţine, în recursul părţii adverse, sancţionarea unei terţe persoane. În raport de limitările impuse de intimata-reclamantă prin obiectul acţiunii sale, Înalta Curte nu poate face aprecieri în legătură cu conţinutul efectiv al răspunsului trimis de Ministerul Justiţiei, cel mai probabil, după pronunţarea sentinţei.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 44 din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5137/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5211/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|