ICCJ. Decizia nr. 5441/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5441/2010
Dosar nr. 2100/54/2009
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 501 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC E.G. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj şi A.F.P. Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în urma solicitării de rambursare a soldului sumei negative de TVA, în valoare de 1.013.846 RON formulată de societatea reclamantă, organul fiscal a constatat că în luna septembrie 2007 societatea a dedus TVA în sumă de 513.729 RON, aferentă achiziţionării unei instalaţii de amoniac, instalaţie care a fost achiziţionată în vederea dezmembrării şi valorificării deşeurilor rezultate, iar deducerea de TVA a fost nelegală, întrucât societatea nu a aplicat taxarea inversă.
În sarcina societăţii reclamante a fost emisă decizia de impunere pentru suma respinsă la rambursare de 557.402 RON.
Împotriva celor două acte fiscale, reclamanta a formulat contestaţie cu privire la suma de 513.729 RON, însă aceasta a fost respinsă de D.G.F.P. Dolj prin decizia nr. 377 din 25 iunie 2009, reţinându-se în esenţă că reclamanta nu a aplicat taxarea inversă.
Instanţa de fond a reţinut că atât societatea reclamantă în calitate de beneficiar, cât şi furnizorul bunului, respectiv al instalaţiei de amoniac, sunt înregistraţi în scop de TVA, iar bunul achiziţionat în vederea dezmembrării şi valorificării deşeurilor rezultate, face parte din categoria bunurilor prevăzute de art. 1601 alin. (2) C. fisc. pentru care trebuie să se aplice măsurile de simplificare, iar furnizorul, pe factura de achiziţionare a bunului, trebuia să înscrie menţiunea - taxare inversă - fără a înscrie taxa aferentă.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că în mod greşit furnizorul bunului a înscris pe factura emisă taxa aferentă şi în mod greşit a perceput această taxă de la reclamantă.
S-a arătat că reclamanta era obligată să aplice taxarea inversă, nu să facă plata către furnizor, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea - taxare inversă - în factură şi să o evidenţieze atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de TVA.
Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că societatea reclamantă în mod greşit a procedat la deducerea TVA în sumă de 513.729 RON, concluzionând că a fost legală decizia de respingere la rambursare a acestei sume.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.G. SRL.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, art. 3041 C. proc. civ., reclamanta a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Arată recurenta că atât organul de control, cât şi organul de soluţionare a contestaţiei recunosc că nu trebuia aplicată taxarea inversă, deci nu trebuia achitată TVA aferentă sumei de 513.279 RON către SC P. SA Bucureşti, iar aceasta la bugetul de stat.
Consideră recurenta că era obligată să aplice taxarea inversă în temeiul art. 160 C. fisc., dar greşit a virat TVA către furnizor, însă nu trebuia sancţionată cu oprirea TVA.
A mai arătat, de asemenea, recurenta-reclamantă că dacă a efectuat greşit plata TVA în sumă de 513.279 RON sumă ce a ajuns greşit la bugetul de stat, ca sumă nedatorată, este normal ca suma să fie rambursată către reclamantă în conformitate cu prevederile art. 3 lit. b) C. fisc.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta avea obligaţia să aplice taxarea inversă pe facturile emise pentru achiziţionarea unei instalaţii de amoniac de la furnizorul SC P. SA pentru suma de 513.729 RON, fără să înscrie TVA aferentă.
Recurenta recunoaşte că în mod greşit a plătit TVA furnizorului SC.P. SA.
Cum bunul achiziţionat conform facturii din 28 septembrie 2007 este destinat dezmembrării şi valorificării deşeurilor rezultate, acesta face parte din categoria bunurilor prevăzute la art. 1601 alin. (2) C. fisc. pentru care trebuie să se aplice măsurile de simplificare în conformitate cu prevederile art. 1601 alin. (3). C. fisc.
De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa fondului că din moment ce bunurilor li se aplicase măsurile de simplificare prevăzute de art. 1601 alin. (2) şi (3) C. fisc., nu puteau fi incidente dispoziţiile privind deducerea de TVA şi, în consecinţă, nu există nici drept de rambursare pentru suma în discuţie.
Recurenta poate să se îndrepte împotriva societăţii furnizoare care a colectat TVA în mod greşit de la reclamantă şi să solicite restituirea acesteia.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.G. SRL împotriva sentinţei nr. 501 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5448/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
