ICCJ. Decizia nr. 5434/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5434/2010
Dosar nr. 790/46/2008
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59/F-CONT din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului C.I. formulată în contradictoriu cu Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să răspundă la cererea sa referitoare la stadiul cercetărilor în dosarele aflate pe rolul acestei instituţii, indicând date de identificare a petiţiilor sale.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat reclamantului situaţia în dosarele înregistrate pe rolul său, astfel în Dosarul nr. 1138/P/2007 a precizat că a fost dispusă neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 23 septembrie 2008; în Dosarul nr. 1455/P/2007 s-a precizat că a fost comunicată reclamantei soluţia dispusă, iar cu privire la Dosarul nr. 572/P/2007 s-a arătat că a fost disjuns din Dosarul nr. 318/P/2007, însă reclamantul nu figurează ca parte în acest dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu este motivată întrucât nu face referire la niciunul din aspectele sesizate prin cererea de chemare în judecată şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
În acest sens, recurentul susţine că nu a solicitat să-i fie comunicate rezoluţiile din dosarele penale înregistrate la instituţia pârâtă, ci să i se comunice sediul soluţionării acestora, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte comunicările respective, apreciază că i-au fost înaintate după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data înregistrării cererii, dar şi după data introducerii acţiunii în instanţă.
Totodată, recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică şi sub aspectul neacordării de daune materiale şi morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a necomunicării relaţiilor solicitate de către instituţia intimată, precum şi a cheltuielilor de judecată aferente.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurent vizând nemotivarea hotărârii nu pot fi reţinute întrucât din examinarea acesteia rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. în sensul că instanţa a motivat atât în drept, cât şi în fapt soluţia pronunţată.
Nici susţinerile recurentului vizând nulitatea hotărârii atacate ca urmare a pronunţării acesteia de către un judecător incompatibil nu pot fi reţinute având în vedere că cererea de abţinere formulată a fost respinsă prin încheierea nr. 92/F-CC din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurent cu privire la neacordarea daunelor materiale, morale precum şi a cheltuielilor de judecată, se constată că sunt nefondate, având în vedere că acţiunea sa vizând nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte depăşirea termenului în comunicarea răspunsului nu a făcut nicio dovadă cu privire la existenţa unui prejudiciu şi nici cu privire la vătămarea suferită, astfel cum impun dispoziţiile art. 1, cât şi dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicat, şi nici condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, neexistând motive legale pentru casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei nr. 59/F-CONT din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5433/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5437/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
