ICCJ. Decizia nr. 5433/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5433/2010
Dosar nr. 489/59/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului General – K.L.C. şi a fost respinsă acţiunea reclamantului F.P.N. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii şi a fost respinsă ca tardivă acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., G.G. şi V.S.T.G. şi D.G.F.P. Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului General este întemeiată faţă de obiectul cauzei, respectiv obligarea A.N.A.F. la eliberarea cazierului administrativ, obligarea D.G.F.P. Timiş la reîncadrarea în funcţia de conducere şef serviciu şi obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a Procurorului General la plata daunelor morale şi materiale.
Întrucât între reclamant şi pârâtul Procurorul General al României nu există un raport juridic, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a acţiunii introductive, instanţa de fond a constatat că această excepţie este întemeiată cu privire la toate cele trei capete de cerere ale acţiuni reclamantului.
Astfel, instanţa a constatat că la solicitarea reclamantului de eliberare a cazierului administrativ, pârâta A.N.A.F. a răspuns cu adresa din 31 iulie 2009, iar reclamantul a depus acţiunea la instanţa de judecată la data de 30 aprilie 2010, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la reîncadrarea în funcţia deţinută, instanţa a reţinut că eliberarea reclamantului din funcţia publică deţinută a avut loc în cursul anului 2002, iar acţiunea a fost introdusă în anul 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Având în vedere faptul că petitele principale sunt tardive, instanţa a reţinut că petitul privind obligarea la plata daunelor materiale şi morale este, de asemenea, tardiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se încălcarea de către instanţa de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (5) C. proc. civ.
Recurentul arată că împotriva judecătorului de fond care a judecat procesul la data de 17 iunie 2010 fără a-l fi citat şi fără să-i comunice întâmpinările formulate în cauză a formulat plângere penală împotriva judecătorului.
La dosar, intimaţii au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea nu va reţine motivele de nelegalitate invocate de recurent.
În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. privind obligativitatea citării pentru termenul din data de 17 iunie 2010 termen de soluţionare a cauzei. Recurentul la termenul de judecată din data de 20 mai 2010 a fost prezent personal la proces şi în şedinţa publică a luat termenul acordat în cunoştinţă conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ. neexistând obligaţia instanţei de citare pentru termenele ulterioare recurentul neaflându-se în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 153 alin. (2) C. proc. civ. În şedinţa de judecată din data de 20 mai 2010, instanţa a comunicat recurentului cele două întâmpinări depuse la dosar conform menţiunilor din practicaua încheierii din 20 mai 2010.
Curtea, verificând legalitatea sentinţei atacate conform art. 3041 C. proc. civ., constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, cauza fiind corect soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Procurorul General al României şi pe excepţia tardivităţii acţiunii de ceilalţi pârâţi în raport de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P.N. împotriva sentinţei nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5432/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5434/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
