ICCJ. Decizia nr. 5459/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5459/2010
Dosar nr. 1467/2/2009
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2009, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta Federaţia Română de Baschet solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea măsurii suspendării sale pentru 4 etape dispuse de către Biroul Federal al Federaţiei Române de Baschet în şedinţa din 16 decembrie 2008 şi obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în contravaloarea remuneraţiilor neîncasate pe timpul suspendării şi daune de imagine în cuantum de 20.000 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 05 noiembrie 2008 şi la data de 10 noiembrie 2008, a fost delegat de către forurile competente ale Federaţiei Române de Baschet să arbitreze meciurile din etapele V şi VI ale Campionatului Naţional de Baschet Seniori - Divizia A 2008-2009 dintre echipele E. Timişoara şi CSU A. Sibiu (etapa V) şi Clubul Sportiv U. Braşov şi Clubul Sportiv U.M. Cluj Napoca (etapa VI).
Ulterior acestor două partide de baschet, la mai bine de o lună de la epuizarea acestora, mai precis la data de 17 decembrie 2008, a aflat, în mod incidental (din accesarea site-ului de internet al Federaţiei), faptul că în şedinţa din data de 16 decembrie 2008 a Biroului Federal, atât el cât şi o colegă a sa au fost suspendaţi pentru 4 etape, respectiv pentru etapele XIII, XIV, XV şi XVI ale Campionatului Naţional de Baschet Seniori - Divizia A, „ca urmare a memoriilor depuse de unele echipe privind desfăşurarea jocului de baschet şi a unor înregistrări video”.
Reclamantul susţine că măsura dispusă împotriva sa este nelegală, pentru următoarele argumente:
1. Decizia luată de către Biroul Federal al Federaţiei Române de Baschet este lovită de nulitate absolută deoarece a fost luată de către o instanţă necompetentă, singurul organ abilitat să ia decizii în materia sancţionării arbitrilor de baschet fiind Colegiul Central al Arbitrilor de Baschet, potrivit art. 117 din Statutul Federaţiei Române de Baschet, conform cărora „Colegiul Central al Arbitrilor sesizează şi propune judecarea şi sancţionarea arbitrilor în conformitate cu Regulamentul de Disciplină”, aspect confirmat de conducerea Federaţiei Române de Baschet, prin procesul-verbal din data de 27 decembrie 2008 în care se recunoaşte faptul că procedura de suspendare a reclamantului a fost încălcată. În acelaşi sens, reclamantul invocă drept argument dispoziţiile art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federaţiei Române de Baschet, conform cărora Biroul Federal al Federaţiei Române de Baschet reprezintă instanţa de recurs pentru toate deciziile luate în primă instanţă de forurile inferioare ale Federaţiei.
2. Toate hotărârile contestate au fost luate cu încălcarea flagrantă a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi liberul acces la justiţie, întrucât nu a avut cunoştinţă, nefiindu-i comunicate, de memoriile echipelor în baza cărora a fost suspendat, nu a ştiut care dintre echipele arbitrate de către el a efectuat aceste memorii. De asemenea, susţine că nu a avut cunoştinţă de data şi locul în care s-a ţinut şedinţa în care a fost suspendat şi nu i s-a comunicat niciodată decizia de suspendare şi nu în ultimul rând nu i s-a garantat în niciun fel dreptul la apărare. Mai susţine reclamantul că nu a avut acces, deşi a solicitat aceste lucruri de nenumărate ori la regulamentele în vigoare de la data suspendării sale, toate aceste date fiind preluate de către el de pe site-ul Federaţiei Române de Baschet. Reclamantul invocă sub acest aspect încălcarea prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, reclamantul invocă şi încălcarea dreptului de acces la justiţie în raport cu jurisprudenţa Curtea Europene a Drepturilor Omului.
3. Reclamantul critică măsurile adoptate în privinţa sa şi sub aspectul faptului că toate regulamentele în vigoare sunt neclare şi neprofesioniste, având numeroase neclarităţi şi suprapuneri de competenţe între organele jurisdicţionale, precum şi faptul că numeroase Statute şi Regulamente nu au fost aprobate în conformitate cu prevederile Statutare, nefiind supuse votului Adunării Generale.
Susţine reclamantul că decizia luată în ceea ce îl priveşte nu a fost luată în termenul legal de 4 zile de la finalul oricărei partide, ci la o distanţă de mai bine de o lună de la terminarea meciurilor incriminate şi că decizia a fost adoptată la sesizarea unor echipe şi a unui evaluator al arbitrajului prestat de către el, iar nu la sesizarea comisarului de meci, aşa cum menţionează prevederile statutare.
Reclamantul invocă şi refuzul pârâtei Federaţiei Române de Baschet de a-i soluţiona favorabil cererile din 07 ianuarie 2009 şi 13 februarie 2009 prin care solicita să îi fie comunicate motivele suspendării.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 2 lit. b) şi c), art. 7 alin. (1) şi (7), art. 8, art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi prevederile art. 12.3.12, art. 12.3.20, art. 4.2.2.1, art. 4.2.2.6, art. 106 lit. h), art. 117, art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federaţiei Române de Baschet.
Prin întâmpinare, pârâta Federaţia Română de Baschet a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, susţinând că Federaţia Română de Baschet este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ, constituită în conformitate cu Legea nr. 69/2000 şi O.G. nr. 26/2000, nefiind o autoritate administrativă centrală, care să atragă competenţa Curţii de Apel Bucureşti. În acelaşi sens, susţine reclamantul că măsura de sancţionare contestată de reclamant nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta Federaţia Română de Baschet susţine că măsura suspendării a fost dispusă de organul competent, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 lit. t) şi art. 87 din Statutul Federaţiei Române de Baschet, conform cărora Biroul Federal este unicul organism competent să coordoneze, să controleze şi să dispună măsuri faţă de activitatea arbitrilor.
Pârâta Federaţia Română de Baschet solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata de daune-interese, susţinând că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu material sau moral care ar trebui reparat prin acordarea de daune-interese şi că măsura suspendării nu a putut aduce prejudicii materiale certe reclamantului, întrucât nu există certitudinea că reclamantul ar fi fost desemnat să arbitreze vreun meci în aceste etape, atâta timp cât procedura desemnării arbitrilor pentru fiecare etapă implică tragerea la sorti. În consecinţă, pârâta susţine că prejudiciul nu are caracter cert cu privire la existenţa sa, ci doar unul eventual, şi drept urmare nu se poate dispune repararea acestuia.
Prin considerentele sentinţei civile nr. 797 di 12 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în primul rând faptul că este competentă să soluţioneze acţiunea, deoarece pârâta Federaţia Română de Baschet este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, text de lege potrivit căruia sunt asimilate autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Pe de altă parte, măsura luată de pârâtă este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, Curtea de apel a apreciat că cererea nu trebuie timbrată deoarece vizează un conflict de muncă între părţi.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.C., a anulat măsura suspendării reclamantului pentru 4 etape (etapele V şi VI ale Campionatului Naţional de Baschet Seniori - Divizia A 2008-2009), dispusă de către Biroul Federal al Federaţiei Române de Baschet în şedinţa din 16 decembrie 2008, a obligat pe pârâtă la 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamant şi la 6.620 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Hotărârea Biroului Federal de sancţionare a reclamantului este nulă deoarece: reclamantul nu a fost anunţat de procedura disciplinară desfăşurată împotriva sa pentru a i se da posibilitatea să se apere; potrivit art. 4.2.2.6 din Regulamentul de disciplină, Comisia de Soluţionare a Memoriilor este competentă să decidă sancţiunile după 4 zile de la primirea raportului comisarului jocului, cât şi a oricărei informaţii pertinente; Biroul Federal nu este competent să sancţioneze, în primă instanţă, pe arbitri, ci ca instanţă de recurs, potrivit art. 159 lit. b) pct. 1I din Statutul Federaţiei Române de Baschet; sancţionarea arbitrilor se face doar în termen de 4 zile de la primirea raportului comisarului jocului, cât şi a oricărei informaţii pertinente, potrivit art. 4.2.2.6 din Regulamentul de disciplină.
Cu referire la capătul de cerere privind la obligarea pârâtei la plata de daune morale, Curtea de apel, în raport cu dispoziţiile art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, a avut în vedere că reputaţia profesională a reclamantului a avut de suferit prin sancţionarea sa nelegală, măsura sancţionării fiind publicată pe site-ul Federaţiei Române de Baschet, putând fi astfel cunoscută de orice persoană, cunoaştere în urma căreia este posibilă modificarea percepţiei publice asupra activităţii reclamantului.
Cu referire la capătul de cerere privind daunele materiale reprezentate de contravaloarea remuneraţiilor neîncasate pe timpul suspendării, Curtea de apel a reţinut că acestea nu pot fi acordate deoarece prejudiciul invocat nu are caracter cert, întrucât nu există certitudinea că reclamantul ar fi fost desemnat să arbitreze vreun meci în aceste etape, procedura desemnării arbitrilor pentru fiecare etapă implicând tragerea la sorţi, fiind deci posibil ca reclamantul să nu fi fost desemnat la niciunul din meciurile etapelor XIII-XVI, din cadrul cărora a fost suspendat, iar arbitrii primesc remuneraţia doar în funcţie de numărul meciurilor arbitrate.
Împotriva sentinţei civile nr. 797 din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâta Federaţia Română de Baschet şi reclamantul C.C.
Pârâta Federaţia Română de Baschet a formulat cererea de recurs în termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea sentinţei, dar nu a motivat recursul nici prin cererea de declarare a recursului, nici ulterior, înăuntrul termenului de recurs, astfel că la termenul de judecată din 13 octombrie 2010, instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Termenul şi modalitatea de motivare a recursului sunt prevăzute de art. 303 C. proc. civ., astfel: „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Or, recurentul-pârât a depus motivele de recurs abia la termenul din 13 octombrie 2010, susţinând că au fost depuse în termen legal, dat fiind că sentinţa atacată cu recurs a fost dată fără drept de apel, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 284 alin. (1) şi (3) art. 287 alin. (1) şi (2) şi art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Susţinerea recurentului-pârât în sensul că recursul a fost motivat în termen, excepţia nulităţii acestuia, invocată din oficiu de instanţă, nefiind întemeiată, nu poate fi primită faţă de dispoziţiile imperative ale art. 303 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Nu este întemeiată nici susţinerea recurentului-pârât în sensul că nu este aplicabil textul art. 306 C. proc. civ. cu privire la constatarea nulităţii recursului, cu motivarea că fiind vorba de o materie în care dreptul la apel este suprimat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., text de lege care obligă instanţa să examineze cauza sub toate aspectele.
Textul art. 3041 C. proc. civ. se referă însă la faptul că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Textul invocat, prin conţinutul său, nu poate fi aşadar interpretat în sensul că recurentului îi este îngăduit să nu motiveze recursul, ci dimpotrivă pe lângă motivele de recurs invocate (dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.) instanţa poate examina cauza şi sub alte aspecte.
Totodată, recurentul-pârât susţine că prin intermediul acestei căi de atac a invocat motive de ordine publică, astfel că nulitatea recursului devine inoperantă.
În cauză nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuţia părţilor, excepţia privind necompetenţa Curţii de Apel de a se pronunţa în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată fiind rezolvată de instanţa de fond, astfel că prin susţinerile sale recurentul-pârât critică doar modul de rezolvare al acestei excepţii, critica fiind formulată în cadrul motivelor de recurs.
Aşa fiind, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. instanţa urmează a constata nulitatea recursului declarat de pârâta Federaţia Română de Baschet, nefiind incidente nici dispoziţiile textelor indicate de recurent din materia apelului.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantul C.C., acesta prin motivele de recurs formulate critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că este îndrituit la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de despăgubiri, astfel cum a solicitat prin cerere de chemare în judecată, suma de 10.000 RON daune morale ce i-a fost acordată ca urmare a anulării măsurii suspendării pentru patru etape ale Campionatului Naţional de Baschet – Divizia A 2008-2009, fiind derizorie, în continuare el fiind supus unor şicane permanente din partea pârâtei şi fiind în imposibilitatea de a-şi executa meseria pentru că nu a mai fost delegat la jocurile de baschet de mai bine de un an.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanţa de fond a admis cererea recurentului-reclamant formulată în contradictoriu cu Federaţia Română de Baschet şi a anulat măsura suspendării reclamantului pentru patru etape ale Campionatului Naţional de Baschet Seniori – Divizia A 2008-2009, măsură dispusă de Biroul Federal al Federaţiei Române de Baschet în şedinţa din 16 decembrie 2008, obligând pârâta la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamant, reţinând că acesta, ca urmare a sancţionării nelegale, a avut de suferit din punct de vedere al reputaţiei profesionale.
Cât priveşte cererea de acordare a unor daune materiale, cuantumul fiind precizat prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, la suma de 50.000 RON, ele reprezentând contravaloarea remuneraţiilor neîncasate pe timpul suspendării sale din activitatea de arbitru de baschet, în mod corect instanţa de fond a respins această cerere cu motivarea că prejudiciul invocat nu are caracter cert.
Astfel, cum corect reţine instanţa de fond, procedura desemnării arbitrilor prin tragere la sorţi face posibil că recurentul-reclamant să nu fi fost desemnat prin tragere la sorţi pentru niciunul din meciurile etapelor din cadrul cărora a fost suspendat, iar remuneraţia acestuia este în funcţie doar de numărul meciurilor arbitrate.
Caracterul cert al prejudiciului este unul din elementele de bază pentru ca acesta să fie acordat persoanelor îndreptăţite, ori, cum în speţă nu s-a făcut dovada veniturilor pe care recurentul-reclamant le-ar fi încasat din aceasta activitate, în mod just instanţa de fond a considerat că nu poate fi acordat. Prejudiciul invocat de recurentul-reclamant nu este cert nici în privinţa existenţei, nici în privinţa posibilităţii de a fi cuantificat.
În ceea ce priveşte critica vizând cuantumul redus al daunelor morale acordate, se constată că şi aceasta este neîntemeiată.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect acest cuantum în raport de consecinţele negative suferite de recurentul-reclamant în plan fizic, psihic şi afectiv ca urmare a suspendării sale pentru cele patru etape ale Campionatului de baschet, măsura suspendării fiind publicată pe site-ul Federaţiei Române de Baschet, ea având ca efect atingerea dreptului la imagine.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, iar sentinţa instanţa de fiind menţinută ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de Federaţia Română de Baschet împotriva sentinţei civile nr. 797 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5458/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5460/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
