ICCJ. Decizia nr. 5456/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5456/2010
Dosar nr. 52/39/2008
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 55 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte contestaţia formulată de Fundaţia C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare Bucureşti, intervenienţi în nume propriu fiind Municipiul Botoşani, prin Primar, şi Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani. Au fost admise în parte cererile de intervenţie formulate de intervenienţii în nume propriu Municipiul Botoşani, prin Primar, şi Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani. Instanţa a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1581 din 27 decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare în sensul că a anulat dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv şi a terenului pe care acestea sunt edificate, menţinând dispoziţia privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor edificate ulterior preluării abuzive şi a restului suprafeţei de teren, precum şi dispoziţia privind acordarea de despăgubiri a imobilelor construcţii şi teren ce nu se restituie în natură. A fost obligată Comisia Specială de Retrocedare să emită o decizie de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv, în suprafaţă totală de 1.663,28 m.p., construcţii identificate prin perimetrul de culoare galbenă al schiţei raportului de expertiză şi a suprafeţei de teren pe care se află edificate aceste construcţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 1581 din 27 decembrie 2007 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, s-a respins cererea Fundaţiei C. privind restituirea în natură a imobilului, teren şi construcţie, situat în Botoşani, judeţul Botoşani, întrucât la data soluţionării cererii, imobilul teren, preluat de la solicitantă, este ocupat de construcţii noi, edificate după momentul preluării abuzive şi de construcţii transformate prin efectuarea de adăugiri ce depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală.
S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a Fundaţiei C. pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, şi s-a propus acordarea de despăgubiri solicitantei în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum şi unele măsuri adiacente pentru imobilul teren, în suprafaţă de 7.372 m.p. situat în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani.
Prima instanţă a apreciat că deşi aspectul litigios al părţilor poartă mai mult asupra împrejurării constând în procentul suprafeţei de clădire vechi în raport cu aria desfăşurată actuală, acest aspect are o semnificaţie secundară în raport cu dispoziţiile pct. 6 alin. (2) din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1094/2005 care stipulează că nu este considerat imobil nou în raport de cel preluat, imobilul-construcţie căruia i-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau pe verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct.
S-a reţinut că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că din punct de vedere constructiv, clădirile noi pot funcţiona distinct şi că acestea sunt clădiri adăugite şi construite cu structură de rezistenţă proprie, prin urmare reclamanta fiind îndreptăţită doar la restituirea în natură a clădirilor vechi, clădirile noi fiind corpuri de sine stătătoare ce pot fi utilizate distinct.
A mai constatat instanţa fondului că în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 7 din H.G. nr. 1094/2005, suprafaţa de teren preluată abuziv nu poate fi restituită în natură, reclamanta fiind îndreptăţită la restituirea în natură doar în ceea ce priveşte suprafeţele de teren pe care sunt edificate construcţiile vechi.
2. Recursurile declarate în cauză
Sentinţa Curţii de apel a fost atacată, în termen legal, atât de reclamanta Fundaţia C., cât şi de intervenienţii Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani şi Municipiul Botoşani.
2.1. Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa în temeiul art. 3041 C. proc. civ., considerând-o nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte soluţia de menţinere a dispoziţiei pârâtei de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor construcţii edificate ulterior preluării abuzive şi a restului suprafeţei de teren cu acordarea de despăgubiri pentru aceste imobile.
Prin recursul promovat, Fundaţia C. solicită restituirea în natură şi a terenului în suprafaţă de 6.916 m.p., apreciind că este liber, şi nu este afectat uzului sau interesului public, având în vedere faptul că suprafaţa de teren a cărei restituire în natură o solicită nu se înscrie în dispoziţiile prevăzute de pct. 7 din Normele metodologice privind art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, acestea vizând elemente de sistematizare [străzi, parcări, trotuare, platforme betonate (...)] şi nu terenul din curtea aferenta unei construcţii care urmează a fi retrocedată.
2.2. Recurenţii-intervenienţi şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamanta Fundaţia C. şi menţinerea deciziei nr. 1581 din 27 decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
În dezvoltarea criticii formulată, Municipiul Botoşani a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în speţă sunt aplicabile prevederile pct. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1094/2005 în condiţiile în care construcţiile edificate după anul 1948 conform raportului de expertiză efectuat de expertul ing. B.G., acestea nu sunt corpuri de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct din punct de vedere funcţional.
O altă critică comună cu recursul intervenientelor, Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, vizează greşita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv a raportului de expertiză în construcţii, inclusiv obiecţiunile pertinente făcute de recurente.
Recurentele-interveneiente fac referire la construcţiile individualizate sau omise de expert, atât a celor care existau la data preluării imobilului, cât şi la cele noi edificate pe amplasamentul actual.
Apreciază recurentele-interveniente că în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, imobilul în litigiu este un imobil nou în raport cu cel preluat, ceea ce termină acordarea de măsuri reparatorii şi nu restituirea în natură.
3. Apărările părţilor
Municipiul Botoşani şi Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat şi admiterea recursurilor reciproce ale intervenientelor şi modificarea şi menţinerea deciziei nr. 1581/2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Susţin, în esenţă, că în ceea ce priveşte suprafaţa de teren neocupată de construcţii-clădiri, ce face obiectul recursului reclamantei, în mod corect instanţa a reţinut faptul că nu poate fi restituită în natură întrucât este afectată de amenajări necesare unei bune funcţionări a Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză topo fiind compusă din spaţii verzi, trotuare, alei, parcări.
Fundaţia C., prin concluzii scrise, a solicitat respingerea recursului formulat de Municipiul Botoşani sub ambele aspecte vizate, în raport de dispoziţiile pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 şi concluziile raportului de expertiză în construcţii efectuat în cauză.
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a solicitat respingerea ca neîntemeiată a recursurilor promovate în prezenta cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Curtea de apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cei trei recurenţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă Fundaţia C. a supus controlului de contencios administrativ decizia nr. 1581 din 27 decembrie 2007 prin care Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a dispus respingerea cererii privind restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren situat în municipiul Botoşani, aceasta nefiind posibilă întrucât la data soluţionării cererii de retrocedare, imobilul teren este ocupat de construcţii noi, edificate ulterior momentului, preluării abuzive de către Statul Român şi de construcţii transformate prin edificare de adăugiri care depăşesc 50% din aria desfăşurată, conform art. 1 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizia a fost emisă în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 94/2000 şi în demersul de verificare a legalităţii deciziei menţionate, instanţa a avut de lămurit aspectele invocate în cuprinsul acesteia şi contestate de reclamantă privind posibilitatea restituirii în natură a bunului identificat prin probele administrate în cauză.
Cu referire la criticile formulate de recurenta- reclamantă, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu privire la solicitarea de restituire în natură şi a terenului în suprafaţă de 6.916 m.p., instanţa are în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „în cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. în cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile.”
Totodată, potrivit pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1094/2005, „prin amenajări de utilitate publică se înţelege străzi, parcări, trotuare, spatii verzi, parcuri, alei şi altele asemenea.”
Prin raportul de expertiză efectuat la fondul cauzei, terenul în suprafaţă de 6.916 m.p. este compus din spaţii verzi, trotuare, alei, parcări, neputând fi restituit în natură întrucât este afectat de amenajări necesare unei bune funcţionări a Spitalului de Pneumoftiziologie Botoşani.
Expertul a menţionat că nu se poate detaşa nicio suprafaţă liberă de teren care să fie retrocedată şi care să nu stânjenească buna funcţionare a Spitalului de Pneumoftiziologie Botoşani.
În acest sens se constată ca nefondate criticile recurentei, reţinând că, în raport de situaţia de fapt concretă dovedită prin probele administrate, instanţa de fond a interpretat corect prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 şi Normele de aplicare, în sensul că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură.
Înalta Curte are în vedere şi poziţia Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, care a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei prin care s-a anulat în parte decizia atacată, emisă de această autoritate publică.
Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România menţionează în mod corect că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale speciale în materie respectiv O.U.G. nr. 94/2000, şi normele aprobate prin H.G. nr. 1094/2005, care reglementează situaţia terenurilor solicitate, dar afectate unor amenajări de utilitate publică, precum şi ceea ce se înţelege prin amenajări de utilitate publică fără a se reţine distincţia făcută de recurenta-reclamantă pe baza Legii nr. 213/1998.
În ceea ce priveşte recursul promovat de interveniente privind greşita aplicare a prevederilor pct. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1094/2005, criticile sunt, de asemeni, neîntemeiate.
Potrivit acestor prevederi normative „prin imobil nou in raport cu cel preluat se înţelege acea construcţie căreia, în raport cu forma iniţială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfăşurata actuală (etajări sau/şi adăugiri de corpuri noi pe orizontală).
Nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul-construcţie căruia i-au fost adăugate, pe orizontala şi/sau pe verticală, în raport de forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct. În acest caz, se va dispune retrocedarea în natură a suprafeţei deţinute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.”
Recurentul-intervenient Municipiul Botoşani solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii solicitării de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv, în suprafaţă totală de 1.663,28 m.p., şi a suprafeţei de teren pe care se află edificate aceste construcţii, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost pronunţată pe baza probelor administrate în cauză, îndeosebi a rapoartelor de expertiză judiciară.
Cum din cuprinsul acestor probe rezultă împrejurarea că, din punct de vedere constructiv, clădirile noi pot funcţiona distinct, fiind adăugite şi construite cu structură de rezistenţă proprie, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile pct. 6 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, recurenta-reclamantă şi intimată în acelaşi timp fiind îndreptăţită doar la restituirea în natură a clădirilor vechi, edificate înainte de preluarea abuzivă de către Statul Român.
În ceea ce priveşte motivele comune care cuprind, în fapt, critici aduse raportului de expertiză în construcţii, privind identificarea clădirilor existente anterior preluării sau omisiunea individualizării unor construcţii noi existente, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză, nefiind dovedită o altă situaţie decât cea avută în vedere de prima instanţă pe baza probelor administrate, în adoptarea soluţiei recurate.
Expertul tehnic judiciar a răspuns la obiecţiunile formulate de părţi conform suplimentului aflat la dosarul de fond, aducând argumente bazate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, cât şi pe măsurătorile efectuate în mod direct la faţa locului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Ţinând seama de toate considerentele expuse, care conduc la concluzia că instanţa de fond a făcut interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, în raport cu datele speţei, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, de Municipiul Botoşani, prin Primar, şi de Fundaţia C. împotriva sentinţei nr. 55 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5455/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5457/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
