ICCJ. Decizia nr. 547/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 547/2010
Dosar nr. 19663/3/2009
Şedinţa de la 3 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3990 din 19 august 2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis acţiunea formulată de S.R.R. şi a dispus obligarea pârâtei SC U.C.T. SRL Bucureşti la plata sumei de 1399,14 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada 2005 – 2007 şi penalităţile aferente.
Instanţa a reţinut ca temei de drept prevederile art. 40 din Legea nr. 41/1994, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 71/2003 şi Legea nr. 533/2003, precum şi dispoziţiile HG nr. 977/2003.
Recursul declarat de pârâtă a fost admis de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care, prin Decizia nr. 714 din 23 martie 2009 a casat sentinţa, a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a invocat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a calificat litigiul ca fiind de contencios fiscal, întrucât priveşte o taxă pentru serviciul public, în valoare de până la 500.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 2215 din 15 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în raport de calitatea reclamantei, instituţie centrală ce prestează un serviciu public autonom de interes naţional.
Tribunalul a reţinut în esenţă că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu intră în sfera de aplicare a art. 1 C. proCod Fiscal, pentru a se considera că, în caz de neplată, poate fi promovată o acţiune în contencios fiscal, competenţa instanţei fiind determinată de valoarea debitului.
La rândul său, prin sentinţa nr. 3425 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Secţiei similare a Tribunalului Bucureşti, motivat de obiectul litigiului care se referă la taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii.
În acest sens, Curtea a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant pentru stabilirea competenţei fiind nu calitatea emitentului actului, ci cuantumul taxelor.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în cauză, în raport de natura litigiului, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 4.
Astfel, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de aprobare a OUG nr. 71/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
Prin art. 5 alin. (1) din HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă se va încasa de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice.
În alin. (2) al textului se prevede că persoanele juridice care îşi asigură pe cont propriu energia electrică şi nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct S.R.R.
Rezultă din actele dosarului că societatea comercială pârâtă achită taxa datorată pentru serviciul public de radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu F.D.F.E.E. E.M.S. SA – filele 5-8 dosar tribunal.
Izvorul obligaţiei îl constituie contractul încheiat de pârâtă cu o persoană juridică de drept privat, F.D.F.E.E. E.M.S. SA, care la rândul său acţionează în calitate de mandatar al societăţii reclamante.
În consecinţă, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, astfel încât competenţa soluţionării acţiunii, având în vedere şi valoarea pretenţiilor, aparţine judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Curtea constată că sub aspectul competenţei nu prezintă relevanţă calitatea reclamantei, care este autorizată să presteze un serviciu public, de interes naţional, taxa radio făcându-se venit la bugetul societăţii reclamante, iar recuperarea sumelor datorate efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că instanţele de contencios administrativ nu sunt competente să soluţioneze cauza în primă instanţă şi, în consecinţă, va stabili competenţa materială a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. , în contradictoriu cu pârâta SC U.C.T. SRL, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5470/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
