ICCJ. Decizia nr. 5470/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5470/2010
Dosar nr. 128/54/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
1. Cererea de chemare în judecată şi apărările pârâţilo.
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 ianuarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâţii A.N.R.P. - Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor să emită şi să comunice Decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 202/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, prin Dispoziţia nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primarul municipiului Craiova a propus să îi fie acordate despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul respectiv, imposibil de restituit în natură.
Dispoziţia nr. 10463/2005 a rămas definitivă şi a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie, care avea obligaţia să analizeze dosarul şi să îl transmită evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Susţine reclamanta că dosarul nu a fost soluţionat până la data introducerii acţiunii, după trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea Dispoziţiei nr. 10463/2005, iar pârâtele nu se pot prevala de faptul că soluţionarea dosarului trenează datorită faptului că entităţile investite cu soluţionarea notificărilor nu ar deţine întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Dispoziţiei, întrucât au la dispoziţie pârghiile legale pentru urgentarea soluţionării procedurii.
A susţinut reclamanta că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă, întrucât în cadrul său a fost înfiinţată Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 şi asigură şi Secretariatul Comisiei Centrale.
Totodată, reclamanta susţine că prin nesoluţionarea dosarului în intervalul de timp menţionat, se încalcă principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi se aduce atinge bunului său în sensul dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
1.2. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, pârâta a susţinut că Dispoziţia respectivă a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, pârâta a susţinut că în faza analizării dosarului s-a constatat că, la momentul exproprierii, exista o situaţie de coproprietate cu privire la imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, motiv pentru care, prin adresa nr. 12028/CC din 28 ianuarie 2010, dosarul a fost remis Primăriei Craiova pentru lămurirea aspectelor semnalate.
Astfel fiind, pârâta a susţinut că parcurgerea etapei evaluării este condiţionată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia şi de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a susţinut că acest termen nu poate fi respectat întrucât, potrivit contractelor de prestări servicii încheiate cu evaluatorii, termenul de evaluare variază între 30 şi 45 de zile, iar, între data evaluării şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptăţite, care pot formula obiecţiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă şi să comunice răspunsul.
În subsidiar, pârâta a solicitat instanţei ca, în situaţia în care va aprecia că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 poate fi continuată, să stabilească cota parte din imobilul la care este îndreptăţită reclamanta, raportat la actele depuse la dosar.
Referitor la modalitatea de soluţionare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluţionare, astfel că ordinea cronologică de rezolvare a acestora este stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o situaţie de neexecutare, în condiţiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.
1.3. Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este o atribuţie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii, pârâta A.N.R.P. a susţinut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o situaţie de neexecutare, cu atât mai mult cu cât această obligaţie revine Comisiei Centrale.
1.4. La data de 19 februarie 2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Craiova, prin Primar, motivată de faptul că aceasta avea obligaţia legală să transmită dosarul aferent notificării însoţit de actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
2. Hotărârile pronunţate de instanţa de fond
2.1. Prin încheierea din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele: a respins excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reţinând că actul respectiv este supus chiar cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate de lege; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Craiova, reţinând că nu există niciun temei de drept în baza căruia să poată fi antrenată răspunderea Primăriei în situaţia în care Comisia Centrală ar cădea în pretenţii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., reţinând că nu există identitate între debitorul obligaţiei ce face obiectul acţiunii şi Autoritate, având în vedere atribuţiile ce revin acestei instituţii.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 149 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat-o pe pârâtă să emită titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru reclamantă şi a respins capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ca urmare a notificării formulate de reclamantă în anul 2001 (202/N/2001), prin Dispoziţia nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006.
Întrucât pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis Decizia reprezentând titlul de despăgubire, instanţa a reţinut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, iar împrejurarea că autorităţile administrative nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
În acelaşi context, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi reţinută apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind-o pe reclamantă nu este complet, întrucât şi dacă este reală această susţinere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide şi eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, deşi dosarul a fost înaintat autorităţilor pârâte la 06 aprilie 2006, până la data sesizării instanţei dosarul reclamantei nu fusese analizat, ceea ce este de natură a defini atitudinea culpabilă a pârâtei în nesoluţionarea cu celeritate a dosarului privind-o pe reclamantă.
Totodată, instanţa a mai apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Concluzionând, instanţa a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii, Curtea de apel a reţinut că executarea unei hotărâri pronunţate în contencios administrativ este supusă regimului sancţionator prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel încât aplicarea unor daune cominatorii ar apărea ca o dublă sancţiune.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa în mod greşit a respins excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susţine că imobilul în litigiu a fost cumpărat de soţii R.T. şi R.S., conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2706/1947 şi nr. 2591/1959, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 180/1977 de pe urma defunctului R.S. decedat în anul 1976, au calitatea de moştenitori R.T. în cotă de 2/8, N.E. în cotă de 3/8 şi R.M. în cotă de 3/8. Prin Decretul nr. 34/1987 a fost expropriat imobilul respectiv care era proprietatea R.T., N.E. şi R.M., întrucât Dispoziţia pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost emisă numai în favoarea numitei N.E., recurenta-pârâtă susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. l0/2001. Pentru a fi lămurite aspectele referitoare la persoanele îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul Primăriei Municipiului Craiova prin adresa nr. 12.028/CC din 28 ianuarie 2010.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire. Susţine recurenta-pârâtă că instanţa nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că are calitatea de persoană îndreptăţită de pe urma tuturor coproprietarilor asupra imobilului în litigiu, întrucât în caz contrar poate beneficia de despăgubiri numai pentru cota-parte ce îi revine.
In cadrul aceleiaşi critici, recurenta-pârâtă susţine că dosarele înregistrate pe rolul Comisiei sunt soluţionate în ordine cronologică, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, pentru respectarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat şi în jurisprudenţa CEDO şi a Curţii Constituţionale.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
4.1. Cu privire la criticile excepţia de nelegalitate
Prin întâmpinarea depusă la judecata în fond, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, care împreună cu documentaţia aferentă, a format obiectul dosarului de despăgubire înregistrat la Comisie sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006.
Prin încheierea din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 10463/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, reţinând că actul respectiv este supus chiar cenzurii Comisiei Centrale în cadrul procedurii reglementate de lege.
Criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la soluţia pronunţată de Curtea de apel sunt neîntemeiate, iar soluţia instanţei de fond este legală şi în acord cu jurisprudenţa unitară şi constată în această materie a Jurisdicţiei Supreme.
Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că dispoziţia emisă de primărie prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat şi care nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Astfel fiind, o asemenea decizie intră sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (acte pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară), motiv pentru care nu poate fi atacată în procedura excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procedură aplicabilă numai actelor administrative ce pot forma şi obiectul unei acţiuni în contencios administrativ. (În acest sens, Instanţa Supremă s-a pronunţat prin Decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2009 şi Decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009, publicate în Excepţia de nelegalitate. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - 2009, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p.3-4).
4.2. Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă pe fondul cauzei Sub aspectul soluţiei pronunţate de Curtea de apel pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă formulează două critici, şi anume: prima critică vizează necesitatea lămuririi calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită pentru a beneficia integral de despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu; a 2-a critică vizează greşita apreciere de către instanţa de fond a nerespectării termenului rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006.
Înalta Curte constată că este întemeiată critica referitoare la necesitatea lămuririi calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită pentru a beneficia integral de despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu, pentru considerentele arătate în continuare:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin Dispoziţia nr. 10463 din 27 iunie 2005, Primarul municipiului Craiova a propus să îi fie acordate reclamantei N.E. despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Municipiul Craiova, imposibil de restituit în natură. Dispoziţia nr. 10463/2005 a rămas definitivă şi a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată (forma în vigoare la data emiterii Dispoziţiei nr. 10463 din 27 iunie 2005):
Art. 3. - (1) Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
Art. 4 alin. (2): f) de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Din documentele aflate la dosarul administrativ nr. 12028/CC din 06 aprilie 2006 înregistrat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (filele 49-87 la dosarul de fond), rezultă că, la data exproprierii, imobilul pentru care a fost emisă Dispoziţia nr. 10463/2005 a Primarului Municipiului Craiova şi pentru care se solicită emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, se afla în proprietatea persoanelor fizice R.T., N.E. şi R.M. (fila 71 la dosarul de fond), în calitate de moştenitori ai defunctului R.S. (conform certificatului de moştenitor nr. 180 din 25 martie 1977, aflat la filele 78-79 la dosarul de fond).
Conform certificatului de moştenitor nr. 195 din 12 iunie 1966 (fila 67 la dosarul de fond), reclamanta N.E. este moştenitor doar al defunctei R.T. în cotă de 1/1.
Astfel fiind, rezultă că nu se cunoaşte situaţia numitului R.M. în calitate de coproprietar al imobilului expropriat prin Decretul nr. 34/1987.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că probatoriul administrat nu permite lămurirea deplină a situaţiei persoanelor îndreptăţite să beneficieze de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
In virtutea rolului activ ce îi revine potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia de a lămuri cauza în privinţa aspectelor reliefate cu privire la calitatea persoanelor îndreptăţite, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în litigiul dedus judecăţii.
Pe cale de consecinţă, pentru lămurirea aspectelor respective. Curtea de apel, cu ocazia rejudecării, urmează a dispune completarea probatoriului administrat pentru clarificarea aspectelor reliefate.
Faţă de cele arătate, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., urmează ca recursul să fie admis, sentinţa casată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 149 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5490/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
