ICCJ. Decizia nr. 5508/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5508/2010
Dosar nr.7497/62/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la judecarea cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 217/R din 16 martie 2010, Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de recurentul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 11/CA din 5 ianuarie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că în mod corect, instanţa de fond a calificat natura juridică a litigiului ca fiind fond funciar, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 care reglementează procedura de stabilire a dreptului de proprietate privată, calea de atac şi instanţa competentă să soluţioneze aceste litigii ca fiind judecătoria.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat cerere de revizuire P.C., invocând prevederile art. 322 pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ.
Analiza excepţiei necompetenţei materiale. în baza art. 137 C. proc. civ., instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizate este o excepţie de procedură care vizează încălcarea regulilor procedurale privind competenţa materială a instanţei de judecată.
Din analiza prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că necompetenţă materială a instanţei este de ordine publică, norma având caracter imperativ, ceea ce determină caracterul absolut al excepţiei.
In consecinţă, având în vedere calea de atac, calificată ca fiind revizuire, în prezenta cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei materiale, prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată la data 16 martie 2010 de către Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere considerentele de mai sus, precum şi dispoziţiile art. 158 raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5500/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5512/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
