ICCJ. Decizia nr. 5582/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5582/2010
Dosar nr.1167/1/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Conţinutul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203/2009 ce formează obiectul recursului de faţă prin Hotărârea nr. 2203 din 17 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:
- a respins cererea de amânare formulată de domnul D.P.C., judecător la Judecătoria Iaşi;
- a invalidat rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009 de domnul D.P.C., judecător la Judecătoria Iaşi, pentru neîndeplinirea condiţiilor de participare la concurs, ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 922 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;
- a promovat pe loc pe doamna judecător G.G.L. de la Judecătoria Iaşi pe postul indisponibilizat de la Tribunalul Iaşi, începând cu data de 15 iulie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că printr-o hotărâre anterior adoptată, cu nr. 1266 din 09 iulie 2009, s-a dispus validarea rezultatelor obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iaşi, mai puţin pentru domnul judecător D.P.C., de la Judecătoria Iaşi, pentru care s-a hotărât amânarea validării rezultatului obţinut, până la soluţionarea recursului declarat de către acesta împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din 21 mai 2009.
Urmare efectului suspensiv generat de recursul declarat de către domnul judecător D.P.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din 21 mai 2009, prin Hotărârea nr. 84 din 25 mai 2009, Comisia de organizare a concursului, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a hotărât că domnul judecător poate participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009.
În urma susţinerii concursului de promovare domnul judecător D.P.C. a obţinut nota 8,40 clasându-se pe poziţia a 4-a pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iaşi.
Recursul declarat de domnul judecător D.P.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92/2009 a fost ulterior respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 35646/1154 din 15 decembrie 2009, domnul judecător D.P.C. a solicitat amânarea discutării notei prin care s-a propus invalidarea rezultatului obţinut de domnia sa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009, pe motiv că a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dat fiind caracterul irevocabil al deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de domnul judecător D.P.C., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca neîntemeiată această cerere de amânare formulată de către domnul judecător D.P.C.
Totodată, având în vedere soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus şi invalidarea rezultatului obţinut de domnul judecător D.P.C. la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de participare la concurs.
În fine, s-a dispus ca locul vacant indisponibilizat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1266 din 09 iulie 2009, până la soluţionarea recursului anterior declarat de domnul D.P.C., să fie ocupat, în limita celor 4 posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iaşi, de următorul candidat, în ordinea mediilor obţinute.
În acest sens, doamna judecător G.G.L., prin memoriul înregistrat sub numărul 1/35646/1154/2009 a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea sa pe loc la Tribunalul Iaşi, ca urmare a respingerii recursului formulat de domnul D.P.C. şi a invalidării rezultatului obţinut de aceasta la concursul de promovare.
Ţinând cont de cele menţionate, Plenul a dispus promovarea pe loc la Tribunalul Iaşi, a doamnei judecător G.G.L. de la Judecătoria Iaşi.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul D.P.C.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203 din 17 decembrie 2009, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs D.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi solicitând instanţei de contencios administrativ să dispună anularea acesteia pe motiv că a fost emisă cu încălcarea drepturilor sale câştigate ca urmare a promovării unui recurs anterior.
În motivarea căii de atac exercitate, în esenţă, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a susţinut următoarele:
În ciuda faptului că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reţinându-se că nu îndeplineşte condiţia minimă de vechime pentru a se putea valida participarea sa la concursul de promovare în funcţii de execuţie, justifică în continuare un interes în cauza de faţă întrucât a obţinut o notă ce îi permite să ocupe unul din cele patru locuri scoase la concurs la Tribunalul Iaşi; prin Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prin instituirea unui tratament diferenţiat din perspectiva principiilor egalităţii şi al nediscriminării;
- împotriva deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a fost promovată calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a solicitat amânarea luării oricărei măsuri de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii până la soluţionarea acestei cereri ce se judecă cu celeritate;
- hotărârea atacată este de natură a-i leza drepturile obţinute în urma susţinerii unui concurs întrucât, în ipoteza admiterii cererii de revizuire nu îşi mai poate valorifica rezultatul, locul urmând a fi ocupat de o altă persoană, cu rezultat mai slab decât al său.
3. Întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, în principal, a solicitat respingerea recursului de faţă ca lipsit de interes iar în subsidiar, ca nefondat.
Cu referire la excepţia lipsei de interes intimatul a susţinut că în situaţia concretă în care se regăseşte recurentul, interesul acestuia în a solicita şi obţine anularea hotărârii în discuţie nu subzistă, acesta neputând obţine folosul practic urmărit şi anume promovarea concursului susţinut la data de 31 mai 2009.
În subsidiar s-a arătat că soluţia adoptată prin actul administrativ contestat în cauză este legală în condiţiile în care s-a reţinut că efectul suspensiv al recursului promovat de petent împotriva Hotărârii nr. 922 din 21 mai 2010 operează numai până la soluţionarea recursului, conform art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, ceea ce s-a şi realizat prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele dosarului, susţinerile părţilor şi raportat la dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Înalta Curte reţine, cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ. că nu se impune respingerea recursului de faţă ca lipsit de interes câtă vreme, prin motivele de recurs înfăţişate recurentul D.P. a menţionat dreptul subiectiv a cărui afirmare şi realizare o urmăreşte, drept care este personal şi direct şi totodată născut şi actual, în sensul în care cerinţele pe care interesul trebuie să le îndeplinească pentru existenţa dreptului la acţiune au fost cristalizate şi în doctrină.
Recursul de faţă este însă nefondat câtă vreme, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea contestată în cauză este legală.
Adoptarea acestei hotărâri succede deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care, irevocabil, s-a decis că recurentul nu a îndeplinit condiţia minimă de vechime pentru promovarea în funcţie de execuţie.
După cum s-a reţinut în actele administrative succesiv adoptate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii participarea recurentului la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2003 s-a produs ca o consecinţă a efectului suspensiv al recursului promovat împotriva Hotărârii nr. 922 din 21 mai 2009 prin care a fost menţinută respingerea cererii de înscriere la concurs, expres consacrat de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.
Acest efect suspensiv operează însă numai până la soluţionarea recursului, după cum a indicat şi intimata.
Împrejurarea că recurentul a promovat, ulterior pronunţării deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009, prin care s-a respins recursul declarat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din 21 mai 2009 şi calea extraordinară de atac a revizuirii, nu este de natură a extinde efectele normei legale, de strictă interpretare, dincolo de data judecării recursului, respectiv după 13 noiembrie 2009.
Aşa fiind, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203 din 17 decembrie 2009, ce formează obiectul recursului de faţă, prin care s-a respins cererea recurentului de amânarea discutării notei având ca obiect propunerea de invalidare a rezultatului obţinut de recurent la concursul de promovare din 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea condiţiilor de participare, fundamentată practic pe soluţia Înaltei Curţi (Decizia nr. 5120 din 13 noiembrie 2009), apare ca fiind emisă cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
Totodată, hotărârea Plenului în sensul promovării pe loc a unui alt judecător pe postul ce fusese indisponibilizat la Tribunalul Iaşi începând cu data de 15 iulie 2009, apare a fi legală şi justificată în contextul soluţionării irevocabile în ceea ce priveşte participarea recurentului la concursul de promovare pe posturi de execuţie, în sensul deja arătat.
De altfel, ca un argument suplimentar în completarea celor deja prezentate, este de arătat că şi cererea de revizuire a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a fost irevocabil respinsă prin Decizia nr. 1616 din 19 martie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D.P.C., judecător în cadrul Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.P.C. împotriva Hotărârii nr. 2203 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 567/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5196/2010. Contencios → |
---|