ICCJ. Decizia nr. 567/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 567/2010
Dosar nr. 5121/57/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, Comisariatul Judeţean Sibiu al Gărzii Naţionale de Mediu şi P.M.O., în calitate de comisar general al pârâtei Garda Naţională de Mediu:
- anularea Deciziei nr. 384/2008 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de referent clasa III, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare la Comisariatul Judeţean Sibiu al Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi a actelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acesteia;
- reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior ori în funcţia compatibilă pregătirii sale profesionale, conform noii organigrame existente la nivelul Comisariatului Judeţean Sibiu al Gărzii Naţionale de Mediu;
- plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate cu celelalte drepturi corespunzătoare funcţiei, clasei, gradului şi treptei de salarizare ocupate anterior emiterii deciziei, începând cu data expirării preavizului (23 februarie 2008) şi până la data integrării efective în funcţie.
La termenul de judecată din data de 28 mai 2008, reclamanta a depus la dosar o precizare de acţiune, prin care a solicitat şi obligarea pârâtului Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu la modificarea organigramei şi a statului de funcţii al Comisariatului Judeţean Sibiu, în sensul prevederii postului de referent, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, teza finală.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 120 din 25 iunie 2008, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei C.M.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că Decizia nr. 384/2008, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de referent a reclamantei, s-a emis în baza HG nr. 1224/2007, care a abrogat HG nr. 440/2005 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 957/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul, s-a casat hotărârea şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că prima instanţă nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe cererea precizatoare a reclamantei, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 512.1/57/2008.
Reclamanta a învederat instanţei că în urma respingerii de către Parlament, prin Legea nr. 235/2008, a OUG nr. 107/2007, s-a revenit la vechea organigramă (existând din nou postul de referent) şi la vechea organizare pe comisariate regionale.
Prin Sentinţa nr. 147/F/CA din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.M. şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 384/2008 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei şi a obligat pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu să plătească reclamantei diferenţa între drepturile salariale nete ce le-ar fi încasat dacă ar fi fost menţinută în funcţie şi suma de 742 RON lunar pe care reclamanta a primit-o începând cu 4 martie 2008 şi până la reintegrarea efectivă, indexată cu rata inflaţiei de la scadenţa lunară şi până la data plăţii.
A respins ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantei în ce priveşte anularea Deciziilor nr. 300 şi nr. 302/2008 emise de Comisarul Gărzii Naţionale de Mediu şi obligarea Gărzii Naţionale de Mediu să modifice organigrama şi statul de funcţii cu privire la funcţia publică de referent la nivelul Comisariatului Judeţean Sibiu.
A obligat pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu să plătească reclamantei 240 RON cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
A respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtului P.M.O., în calitate de Comisar General al Gărzii Naţionale de Mediu.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale a pârâtului Comisariatul Judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu Sibiu şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Garda Naţională de Mediu.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele.
Într-adevăr, noile modificări legislative lasă fără obiect acţiunea reclamantei în ce priveşte anularea Deciziei nr. 300 şi nr. 302/2008 ale Comisariatului Gărzii Naţionale de Mediu, cât şi obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu la modificarea organigramei şi a statului de funcţii cu privire la funcţia publică de referent pe care reclamanta a avut-o.
Aceasta deoarece în urma respingerii prin Legea nr. 235/2008 a OUG nr. 107/2007 (în temeiul căreia s-a adoptat HG nr. 1224/2007) s-a emis HG nr. 112/2009 prin care s-au reînfiinţat Comisariatele Regionale, iar în organigrama Comisariatului Regional Sibiu s-a reînfiinţat, în cadrul Comisariatului Judeţean Sibiu, funcţia de referent III superior - de pe care a fost eliberată din funcţie reclamanta.
A mai reţinut instanţa că celelalte motive invocate de reclamantă în acţiunea sa nu sunt fondate, având în vedere că prevederile C. muncii privind concedierile colective nu sunt aplicabile funcţionarilor publici conform art. 1 alin. (2) din OUG nr. 98/1992 şi Directivei 98/59/CE privind armonizarea legislativă a statelor membre relativ la concedierile colective, prin care lucrătorii administraţiei publice sunt exceptaţi de la aplicarea normelor referitoare la concedierea colectivă.
În ceea ce priveşte acţiunea reclamantei împotriva pârâtului P.M.O. în calitate de Comisar General al Gărzii Naţionale de Mediu instanţa de fond a respins-o, acesta acţionând în numele Gărzii Naţionale de Mediu, astfel încât această ultimă pârâtă are calitate procesuală în acţiunea în anularea actelor sale.
Instanţa a respins şi excepţiile invocate de Garda Naţională de Mediu şi Comisariatul Judeţean Sibiu privind lipsa calităţii procesuale pasive a Comisariatului Judeţean Sibiu şi a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile împotriva acestui pârât având în vedere că se tinde prin acţiune la modificarea statului de funcţii şi organigramei, cât şi a reintegrării reclamantei în funcţia publică deţinută anterior în cadrul Comisariatului Judeţean Sibiu, iar procedura prealabilă trebuia şi a fost efectuată în contradictoriu cu emitentul Deciziei nr. 384/2008 conform art. 106 din Legea nr. 188/199.
La data de 19 august 2009 reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în alineatul penultim, rândul 3 al considerentelor Sentinţei nr. 147/F/C/2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
S-a solicitat corectarea cuantumului cheltuielilor de judecată, întrucât nu a fost acordat onorariul de avocat în sumă de 1.000 RON dovedit cu chitanţa.
Prin Încheierea nr. 29/F/CA din 21 august 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta C.M., dispunând îndreptarea erorii materiale strecurată în alineatul penultim rândul 3 al considerentelor Sentinţei nr. 147/F/CA/2009, în sensul că se va scrie corect „cheltuieli de judecată cauzate reclamantei cu deplasarea în instanţă şi onorariu de avocat în toate ciclurile procesuale”, iar în dispozitiv alin. (4) rândul 1 cuantumul cheltuielilor de judecată va fi corectat din 240 RON în 1.240 RON.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta C.M., invocând că prin Sentinţa nr. 147/F/CA din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis doar în parte capătul de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi corespunzătoare funcţiei, clasei, gradului şi treptei de salarizare ocupate anterior emiterii Deciziei nr. 384 din 22 ianuarie 2008, începând cu data expirării preavizului - 23 februarie 2008 - şi până la data reintegrării efective.
Mai arată recurenta în motivarea căii de atac că instanţa de fond a acordat numai ”diferenţa între drepturile salariale nete ce le-ar fi încasat dacă ar fi fost menţinută în funcţie şi suma de 742 RON lunar pe care reclamanta a primit-o, începând cu data de 04 martie 2008 şi până la reintegrarea efectivă, indexat cu rata inflaţiei de la scadenţa lunară şi până la data plăţii”.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Cererea recurentei privind plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi corespunzătoare funcţiei, clasei, gradului şi treptei de salarizare ocupate anterior emiterii Deciziei nr. 384 din 22 ianuarie 2008 s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată.
Potrivit art. 106 alin. (1) din actul normativ menţionat: "în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public”.
Contrar actualelor prevederi legale care nu condiţionează în niciun fel cuantumul despăgubirilor de eventualele drepturi salariale obţinute de funcţionarul public între momentul concedierii şi cel al reintegrării, în realitate instanţa de fond a aplicat raţionamentul prevăzut de vechea reglementare în domeniu, care, în prezent, este abrogată.
Aşa cum se poate observa, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, reprezintă de fapt o preluare a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) C. muncii : în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Mai mult, cu privire la art. 78 alin. (1) C. muncii, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că acest text de lege este în deplină concordanţă cu prevederile legii fundamentale.
În acest sens în Decizia menţionată se arată: "Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat are ca ipoteză concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi pe baza unui probatoriu pertinent şi convingător. Numai în urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt, instanţa va dispune anularea măsurii de concediere şi obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiţia stabilirii netemeiniciei sau a nelegalităţii măsurii de concediere luate unilateral de angajator”.
Prin urmare având în vedere cele menţionate precum şi faptul că prin Decizia nr. 277 din 14 iulie 2009 emisă de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu recurenta-reclamantă a fost reintegrată în funcţia publică începând cu data de 14 iulie 2009, urmează ca despăgubirea, calculată potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, să-i fie acordată pentru perioada cuprinsă între momentul eliberării din funcţie, 23 februarie 2008, şi momentul reintegrării, 14 iulie 2009.
Faţă de cele arătate, urmează a se admite recursul declarat de C.M., a se modifica sentinţa atacată în sensul obligării pârâtei Garda Naţională de Mediu la plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 23 februarie 2008 şi până la 14 iulie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.M. împotriva Sentinţei nr. 147/F/CA din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta Garda Naţională de Mediu la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurenta, calculate începând cu data de 23 februarie 2008 şi până la 14 iulie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5582/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
