ICCJ. Decizia nr. 562/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 562/2010
Dosar nr. 8569/2/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A.Şt. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei) anularea parţială a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2389/C/2008, respectiv a poziţiei 1 din Anexa nr. 15, prin care i s-a stabilit vechimea în magistratură şi coeficientul de multiplicare acordat pe bazaacestei vechimi; obligarea pârâtului la plata către aceasta a unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 august 2008 până în prezent, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. a) pct. 28 din Anexa la OUG nr. 27/2006, la acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor, la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, la emiterea ordinului de salarizare care să conţină acest coeficient de multiplicare pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii pentru executarea acestei obligaţii de către pârât, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că începând cu data de 01 august 2088 a fost numită Judecător Stagiar la Judecătoria Lugoj, fiind absolventă a I.N.M. promoţia 2005 - 2008, în perioada 05 august 2002 - 03 octombrie 2005 fiind consilier juridic.
Se mai arată că prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2389/C/2008 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizaţie corespunzătoare a coeficientului de multiplicare 9,000, pentru o vechime în magistratură cuprinsă între 2-3 ani, stabilindu-i-se tranşa de vechime în muncă de 5-10 ani de 10 %.
Reclamanta susţine că acest ordin a fost dat ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor OUG nr. 27/2006, fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, în perioada 05 august 2002 - 03 octombrie 2005, pe o durată de 3 ani, o lună şi 29 de zile, profesând în calitate de consilier juridic, iar în perioada 01 octombrie 2005 – 01iunie 2008, în calitate de auditor de justiţie.
Prin sentinţa nr. 2045 din 15 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta R.A.Şt.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că indemnizaţia de încadrare lunară brută nu se stabileşte doar în raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, ci şi cu nivelul instanţelor.
Prin urmare, până la susţinerea examenului de capacitate judecătorii şi procurorii primesc un salariu corespunzător funcţiei de judecător sau procuror stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la judecătorii şi parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două categorii de salarii, pentru judecătorii şi procurorii stagiari şi pentru judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiţie la care legea face referire expres.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (l) din OUG nr. 27/2006 „personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie şi ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol, se stabileşte că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile".
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispoziţiilor arătate mai sus şi coroborate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
De altfel, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 377/2007, faptul că judecătorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se află într-o situaţie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea căilor de atac.
Curtea Constituţională a statuat că legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun, fără ca aceste reguli să îngrădească în vreun fel accesul la justiţie, căci prin nicio dispoziţie constituţională nu se prevede că accesul la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A.Şt. împotriva sentinţei nr. 2045 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 548/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
