ICCJ. Decizia nr. 548/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 548/2010
Dosar nr. 494/45/2009
Şedinţa de la 3 februarie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 13 mai 2009, reclamantul P.M. a solicitat obligarea pârâtei C.C.R. la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de vacanţă pentru anul 2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a deţinut funcţia de controlor financiar în cadrul A.A. – O.R.A. Iaşi, aflându-se în raporturi de muncă cu C.C.R., care în mod nelegal şi discriminatoriu a refuzat plata primei de vacanţă pe anul 2008, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1.245 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 751 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, litigii de muncă, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa civilă nr. 1.666 din 17 iunie 2009, a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ.
Tribunalul a reţinut că funcţia de controlor financiar deţinută de reclamant este o funcţie publică de execuţie, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 194/ CA din 4 noiembrie 2009, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, litigii de muncă şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, prin anexele III/2 şi VI/2 lit. d) din OUG nr. 24/2000 controlorii financiari au fost încadraţi în categoriapersonalului contractual din sectorul bugetar şi încheie un contract individual de muncă cu C.C.R., care stă la baza raporturilor dintre părţile aflate în litigiu. Din acest motiv, s-a apreciat că soluţionarea litigiilor născute din executarea unui contract de muncă, asemenea oricărui conflict de drepturi ce-şi are izvorul într-un contract de muncă, este supusă procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 şi competenţa de a se pronunţa în primă instanţă aparţine tribunalului.
Investită a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă, ivit în condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că Tribunalul Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, este competent să soluţioneze cauza în primă instanţă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a îndeplinit funcţia de controlor financiar în cadrul C.C. Iaşi şi a fost angajat în baza contractului de muncă încheiat cu C.C.R.
Ca funcţie de execuţie şi de specialitate specifică C.C., această funcţie a fost prevăzută expres în anexele nr. II/2 şi VI/2 lit. d) din OUG nr. 24/2000 privind personalul contractual din sectorul bugetar şi nu reprezintă o funcţie publică, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, ca fiind ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.
De altfel, funcţia de controlor financiar sau alte funcţii ale personalului contractual nu se regăsesc printre funcţiile publice prevăzute în mod expres şi limitativ în lista din Anexa Legii nr. 188/1999.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii, deservire sau pază, precum şi altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică.
În consecinţă, persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar public şi sunt supuse regimului juridic prevăzut în legislaţia muncii, inclusiv în privinţa competenţei de soluţionare a litigiilor apărute în raporturile stabilite prin contract cu angajatorul.
Faţă de natura funcţiei deţinută de reclamant şi de obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează drepturi băneşti aferente unor raporturi de muncă, se constată incidenţa în cauză a normelor de competenţă materială cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, care prevăd competenţa în primă instanţă a tribunalului, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materia conflictelor de muncă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili că pentru soluţionarea în primă instanţă a prezentului litigiu, competenţa aparţine Tribunalului Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 562/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
