ICCJ. Decizia nr. 622/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 622/2010
Dosar nr.38926/3/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanţa a constatat calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit adresei nr. S/112638 din 20 iunie 2007 a SRI şi a Notei de Constatare nr. S/DI/I/1923 din 8 august 2008 întocmită de Direcţia de Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond reţea nr. 5775/Dâmboviţa fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj.
Instanţa a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informaţii cu privire la fapte şi persoane determinate.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informaţii, conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cât şi sub aspectul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informaţii.
2. Recursul pârâtului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din OUGnr. 24/2008, deoarece informaţiile furnizate organelor de securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei fragede, nu a realizat consecinţele faptelor sale, iar ulterior a oferit numai informaţii lipsite de importanţă, care nu au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei.
Sub aspect procedural, a arătat că iniţial cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti şi ulterior a fost declinată la Curtea de Apel Bucureşti, etapă în care, din cauza stării de boală, nu a mai urmărit mersul procesului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentinţa atacată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor OUG nr. 24/2004 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs
1.1. Potrivit art. 2 lit. b) din OUGnr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Prima instanţă a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus şi a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator a recurentului-pârât.
Primul angajament de colaborare cu securitatea a fost întocmit olograf la data de 14 noiembrie 1971, când semnatarul lui avea aproximativ 20 de ani, iar conţinutul şi determinarea angajamentului şi ale notelor informative care l-au urmat exclud ideea unei lipse de reprezentări asupra faptelor şi consecinţelor lor, în sensul celor arătate în recurs.
Din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze informaţii ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situaţiile de natură să excludă incidenţa noţiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din OUGnr. 24/2008 „Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.
1.2. În ceea ce priveşte respectarea normelor de procedură la judecarea cauzei, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa hotărârii atacate, ci a sugerat numai o imposibilitate, din motive medicale, de a fi urmărit derularea procesului şi de a fi efectuat demersurile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a fi prezentat dovezi în acest sens.
Din actele dosarului de fond rezultă că partea a fost legal citată pentru ambele termene de judecată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, a avut un apărător angajat pentru a-i asigura asistenţă juridică şi i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea acţiunii, fiind respectate pe deplin principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N.E. împotriva Sentinţei nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 621/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
