ICCJ. Decizia nr. 621/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 621/2010
Dosar nr.28258/3/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul V.S., acţiune ce a vizat recunoaşterea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pentru a fi colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor legale, trebuie întrunite condiţiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 în mod cumulativ, respectiv trebuie ca persoana vizată să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, iar aceste informaţii să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.
Instanţa a constatat, din ansamblul probator aflat la dosar, că nu a fost furnizată de către pârât nicio informaţie prin care să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, instanţa a reţinut că pârâtul a semnat la data de 26 iunie 1980 un „angajament” prin care se angaja să sprijine organele de securitate prin furnizarea de informaţii privind lezarea securităţii statului, ţinând cont de necesitatea apărării patriei, a securităţii statului şi a economiei naţionale.
Pentru perioada 1980 - 1981, instanţa a reţinut că pârâtul nu a furnizat nicio informaţie prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pentru perioada 1981 - 1989, instanţa a constatat că toate notele informative semnate de pârât conţin informaţii pozitive în legătură cu activitatea desfăşurată, precum şi caracterizări ale unor persoane ce conţin note laudative cu privire la conduita morală şi profesională a acestora, precum şi menţiunea că nu au discutat tendenţios sau duşmănos la adresa orânduirii socialiste.
2. Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Împotriva hotărârii Curţii de Apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În memoriul de recurs s-a reluat situaţia de fapt expusă primei instanţe, punctându-se următoarele aspecte:
1) A fost ignorată prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură rapoartele de evaluare întocmite de lucrătorii Securităţii.
Recurentul afirmă în cuprinsul acestei critici că, pe lângă date care nu prezentau interes pentru Securitate, intimatul a furnizat şi informaţii care răspundeau „sarcinilor trasate” şi care au fost „exploatate informativ”, conform consemnărilor din rapoartele menţionate.
Or, în aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să deducă împrejurarea că intimatul respecta instructajul primit încă de la recrutare, de a informa despre „fiţuici sau înscrisuri cu conţinut duşmănos” sau despre „elemente care ascultă şi colportează ştirile transmise pe posturile de radio cu o atitudine ostilă ţării noastre”.
2) Nu au fost analizate elementele care conturau îndeplinirea condiţiei privitoare la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.
Dezvoltând critica enunţată, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi conştientizat posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-pârât V.S. a candidat la funcţia de primar al municipiului Galaţi şi, în această calitate, a fost verificat sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, în temeiul art. 3 lit. g) din OUG nr. 24/2008.
Ca urmare, au fost identificate două dosare de reţea, primul din perioada 1980 - 1981 când a primit numele conspirativ „D.” şi cel de-al doilea datând din perioada 1981 - 1989, sub numele „V.”.
Analizând toate notele informative existente în aceste dosare, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că niciuna dintre informaţiile furnizate de intimat nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
În cuprinsul primei critici formulate de recurent se dezvoltă ideea potrivit căreia rapoartele de evaluare întocmite de lucrătorii Securităţii care cuprindeau referiri pozitive la activitatea informativă desfăşurată de intimat, ar fi apte, prin ele însele, să conducă la constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa intimatului.
Acest punct de vedere nu poate fi primit.
Este real că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul scontat de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.
Din întreaga documentaţie furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informaţie care să îndeplinească cerinţele legii şi să atragă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului.
Faptul că lucrătorii Securităţii în rapoartele pe care le întocmeau periodic au menţionat că intimatul „manifestă interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate”, „respectă instructajul primit” ori furnizează date „exploatate informativ” nu conduce la o concluzie contrară.
Instanţa de judecată nu poate prelua pur şi simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securităţi cu privire la persoanele care le furnizau informaţii, ci este obligată să examineze ea însăşi datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerinţele legii.
Or, după cum bine a reţinut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activităţii intimatului nu sunt dublate şi de informaţiile corespunzătoare, făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerinţelor impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, precitat.
Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând procesul de producţie din Secţia Reparaţii Nave a Şantierului Naval Brăila, unde era încadrat intimatul în acea perioadă, caracterizări neutre ori pozitive ale colegilor de serviciu, detalii privind cauzele unui incendiu produs pe nava „S.” la data de 19 iunie 1980.
În plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informaţie concretă care să se circumscrie definiţiei legale a colaboratorului Securităţii.
Aşa fiind, în lipsa unor date referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor unei persoane, după cum se indică în cea de-a doua critică a recurentului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la art. 11 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 631/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
