ICCJ. Decizia nr. 620/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 620/2010
Dosar nr.6111/2/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 533 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.V.I.G. SA Bucureşti şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea cererii introductive a reţinut că obiectul litigiului priveşte anularea unei decizii de impunere, privind obligaţii fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală în sarcina reclamantei, în valoare de 487.032 RON, astfel încât în cauză competenţa este stabilită exclusiv prin raportare la criteriul valoric, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate recurenta a arătat că actul atacat, obiect al cauzei deduse judecăţii, a fost emis de o autoritate publică centrală pentru care competenţa este stabilită în favoarea Curţii de Apel, atât conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, cât şi potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) coroborate cu art. 4 pct. 1 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 130 din 23 aprilie 2008 emisă de ANAF în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 214 din 25 septembrie 2007, emisă în temeiul raportului de inspecţie fiscală nr. 85865/25 septembrie 2007 pentru suma totală de 583.898 RON.
Prin Decizia nr. 130 din 23 aprilie 2008 s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de A. pentru suma de 70.641 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit şi respingerea contestaţiei pentru suma de 487.032 RON, ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte obligaţii fiscale suplimentare, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, penalităţi, impozit pe venituri din premii, dobânda aferentă acestora şi penalităţi, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva Sentinţei nr. 533 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 785/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
