ICCJ. Decizia nr. 630/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 630/2010
Dosar nr.11356/2/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4302 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.L.C. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, în sensul că a fost obligat pârâtul să emită o hotărâre de interpretare unitară a Legii nr. 370/2004 astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot în cadrul scrutinului din turul II al alegerilor pentru Preşedintele României şi de categoria de alegători constituită din persoanele netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spitale situate în altă localitate decât cea de domiciliu a alegătorului.
Instanţa a respins cererea reclamantei privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 2/2009 şi a Circularei nr. 256/2009 emise de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cadrul desfăşurării alegerilor pentru Preşedintele României, Biroul Electoral Central a emis Hotărârea nr. 2/2009 şi Circulara nr. 256/2009.
Prin Hotărârea nr. 2/2009 adoptată de Biroul Electoral Central în interpretarea Legii nr. 370/2004 se arată că „obligativitatea existenţei unei urne de vot speciale la fiecare local al Secţiei de votare, prevăzută de art. 194 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, se referă numai la localurile secţiilor de votare delimitate de către primari prin dispoziţie. La Secţiile de votare speciale stabilite de Guvern prin hotărâre şi Secţiile de votare organizate în străinătate prin ordin al ministrului afacerilor externe nu vor exista urne de vot speciale”.
Potrivit circularei transmise de Biroul Electoral Central, „alegătorul internat într-un spital situat în localitatea domiciliu, dar care nu se află în raza teritorială a secţiei de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului, poate vota numai prin deplasarea la secţia de votare unde este arondat, în această situaţie nefiind posibilă deplasarea urnei speciale”, respectiv „alegătorul internat într-un spital în altă localitate decât cea a alegătorului poate vota numai prin deplasarea la secţia de votare specială, având în vedere că secţiile de votare speciale nu au urne speciale”.
Instanţa de fond a reţinut că are competenţa materială de soluţionare a cauzei, menţionând în acest sens, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 5559/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a reţinut că reclamanta a justificat calitatea procesuală activă în cauză.
Instanţa a reţinut, din examinarea legalităţii celor trei acte administrative (cele două tipice - Hotărârea nr. 2/2009 şi Circulara nr. 256/2009 - şi cel asimilat, respectiv refuzul de a recunoaşte şi asigura exercitarea dreptului la vot categoriei de alegători vizată), că nu se poate identifica vreun element de nelegalitate, actele atacate fiind emise în executarea Legii nr. 370/2004, în aplicarea şi interpretarea unitară a acesteia.
Curtea de Apel a concluzionat că interpretarea dată de Biroul Electoral Central nu contravine prevederilor legii în organizarea executării căreia au fost emise cele două acte cu privire la categoria de alegători netransportabili din motive de boală sau invaliditate, internaţi într-un spital care nu se află în raza teritorială a secţiei de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului.
Astfel, instanţa a constatat că Biroul Electoral Central a făcut o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 370/2004 prin actele administrative adoptate, în conformitate cu atribuţia legală, reglementată de dispoziţiile art. 78 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 370/2004, asigurând aplicarea şi interpretarea unitară a dispoziţiilor legii.
Din această perspectivă, instanţa de fond a apreciat că întinderea puterii de control a instanţei de contencios administrativ cu privire la o atare hotărâre de interpretare se limitează la verificarea păstrării unei marje de apreciere rezonabile, în exercitarea atributului Biroului Electoral Central de interpretare a legii, fără ca instanţa să se poată substitui acestuia. Curtea a concluzionat că, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii de interpretare, nu poate să interpreteze ea însăşi prevederea legală criticată, rolul şi limita controlului judiciar rezumându-se la verificarea săvârşirii unui abuz de putere de către Biroul Electoral Central, situaţie care nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecăţii.
Instanţa de fond a apreciat că Circulara nr. 256/2009 emisă de Biroul Electoral Central nu vizează categoria de alegători ce face obiectul cererii deduse judecăţii, Biroul Electoral Central dispunând extinderea sferei de aplicare cu privire la alte categorii.
Instanţa a considerat că prin Hotărârea nr. 2/2009 şi prin Circulara nr. 256/2009 Biroul Electoral Central a dat o interpretare prevederilor Legii nr. 370/2004 fără a aduce atingere dreptului la vot al categoriei de alegători constituite din persoanele netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spital, situate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Instanţa de fond, examinând caracterul justificat sau nu al refuzului de a adopta o hotărâre de interpretare în vederea stabilirii procedurii de votare cu privire la categoria de alegători vizată, a apreciat că, în raport cu situaţia de fapt concretă avută în vedere, Biroul Electoral Central trebuia să dea un răspuns favorabil, în sensul asigurării efective a dreptului de a vota prin exercitarea atributului de interpretare a legii.
2. Recursul pârâtului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat aplicarea greşită a legii, cu referire la o serie de prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, modificată şi completată prin OUG nr. 95/2009: art. 74 alin. (1) art. 78 alin. (1) lit. a), conform cărora Biroul Electoral Central a fost constituit în vederea organizării şi desfăşurării operaţiunilor specifice perioadei electorale; art. 196 alin. (1), text care reglementează modalitatea de exercitare a dreptului de vot pentru alegătorii netransportabili din motive de boală sau invaliditate; art. 195 alin. (4), care nu permite utilizarea urnelor de vot speciale la secţiile de votare speciale, organizate potrivit art. 71 lit. d).
A mai arătat că având în vedere aceste prevederi legale, prin Hotărârea nr. 2 din 26 octombrie 2009, Biroul Electoral Central a interpretat dispoziţiile art. 194 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, în sensul că la secţiile de votare speciale stabilite prin hotărâre de guvern nu vor exista urne de vot speciale şi Circulara nr. 256/2009, prin care a stabilit că alegătorul internat într-un spital situat în altă localitate decât cea de domiciliu poate vota numai prin deplasare la secţia de votare specială, ţinând cont de faptul că la aceasta nu se utilizează urna specială.
În fine, recurentul-pârât a invocat prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, potrivit cărora al doilea tur de scrutin al alegerilor are loc în aceleaşi secţii de votare şi în aceleaşi condiţii ca la primul tur de scrutin.
3. Apărările intimatei-reclamante
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă Asociaţia S.L.C. a solicitat să se constate nulitatea cererii de recurs, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., arătând că recurentul-pârât a redactat motivele înaintea comunicării sentinţei atacate, că argumentele invocate sunt confuze şi nu au legătură cu hotărârea instanţei de fond şi că exemplarul care i-a fost comunicat (copia motivelor de recurs) nu poartă numărul de înregistrare la Curtea de Apel Bucureşti ori la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la fondul raportului juridic litigios, intimata-reclamantă a arătat, în esenţă, că demersurile Asociaţiei au avut ca scop respectarea dreptului fundamental la vot şi la un tratament egal al cetăţenilor în faţa legii, iar refuzul Biroului Electoral Central de a rezolva cererea şi de a executa sentinţa instanţei de fond vădeşte reaua-credinţă şi exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 5 februarie 2010, cu referire la obiectul cererii, intimata-reclamantă a arătat că lipsa obiectului nu poate fi considerată un motiv de recurs ci ţine de faza executării hotărârii, etapă în care Biroul Electoral Central ar putea opune cu succes excepţia rămânerii fără obiect a cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea exercitării căii de atac
Verificând, în prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a indicat motivele de recurs şi încadrarea lui în drept (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) expunând în detaliu prevederile legale pe care le-a considerat greşit aplicate de instanţa de fond.
Din adresa de înaintare a dosarului de la Curtea de Apel Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că motivele de recurs au fost depuse la instanţa de fond, în două exemplare, la data de 15 decembrie 2009. Lipsa unei rezoluţii sau număr de înregistrare pe copia comunicată intimatei-reclamante odată cu citaţia, conform art. 308 alin. (1) C. proc. civ., nu constituie un motiv de neregularitate a procedurii, după cum nu poate fi decelată o vătămare adusă părţii adverse prin faptul că recurentul-pârât a motivat recursul anterior datei la care sentinţa i-a fost comunicată prin poştă, dată de la care curge termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Prin urmare, contrar celor susţinute în întâmpinare, nu există temeiuri pentru aplicarea sancţiunii nulităţii recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
2. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe de o parte, refuzul Biroului Electoral Central de a emite un act administrativ referitor la condiţiile de exercitare a dreptului la vot în turul II de scrutin al alegerilor pentru Preşedintele României, care a avut loc la data de 6 decembrie 2009 şi, pe de altă parte, două acte administrative - Hotărârea nr. 2/2009 şi Circulara nr. 256/2009.
Efectul devolutiv al căii de atac vizează numai primul capăt de cerere, a cărui soluţie de admitere a fost criticată în recurs.
În motivarea în drept a acţiunii, reclamanta a indicat numai prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, dar instanţa de fond a clarificat în mod corect coordonatele procesuale, reţinând că Asociaţia are calitate procesuală activă ca organism social care poate invoca fie vătămarea unui interes legitim public, fie vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane determinate, conform art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, iar primul petit al acţiunii vizează un act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei operaţiuni administrative, cu distincţiile între situaţiile în care poate fi invocat interesul public sau privat, deduse din interpretarea prevederilor art. 8 alin. (11) şi (12), corelate cu cele ale art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. a).
Dar obiectul acţiunii se concretizează prin mijlocul procesual folosit, instanţa având de rezolvat un litigiu individual dedus judecăţii şi circumscris „pretenţiei” concrete a reclamantului, cu alte cuvinte, dreptului sau interesului legitim afirmat de reclamant şi modalităţii concrete prin care se solicită recunoaşterea acestuia.
În speţă, refuzul nejustificat viza emiterea unei hotărâri de interpretare a Legii nr. 370/2004 privind condiţiile în care anumite categorii de alegători (persoane netransportabile internate în spitale ori alte unităţi de asistenţă sau îngrijire în alte localităţi decât cea de domiciliu) îşi puteau exercita dreptul de a vota la turul II de scrutin al alegerilor prezidenţiale, care s-a desfăşurat la data de 6 decembrie 2010.
Cum între timp procesul electoral s-a încheiat, iar sentinţa pronunţată la data de 4 decembrie 2010 nu era susceptibilă de executare, în această materie recursul având caracter suspensiv potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că demersul reclamantei a rămas fără obiect, pentru că obligarea Biroului Electoral Central să emită un act cu conţinutul solicitat, în considerarea interesului legitim public afirmat, nu şi-ar mai putea produce efectele juridice scontate, ci ar fi lipsită de un conţinut efectiv.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, care fac de prisos examinarea cauzei prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii ca rămas fără obiect a capătului de cerere supus analizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Biroul Electoral Central împotriva Sentinţei nr. 4302 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea Biroului Electoral Central să emită o hotărâre de interpretare unitară a Legii nr. 370/2004 referitoare la exercitarea dreptului la vot în turul al II-lea al alegerilor pentru Preşedintele României de alegători internaţi în spitale situate în alte localităţi decât cea de domiciliu, ca rămas fără obiect. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 628/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
