ICCJ. Decizia nr. 631/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 631/2010
Dosar nr.1077/54/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul Ţ.C. a chemat în judecată pe pârâta Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 3878/2006 emisă de pârâtă, să constate calitatea sa de luptător în rezistenţa anticomunistă şi să-i acorde drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999 şi de Legea nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.
Reclamantul a formulat cerere precizatoare la acţiunea introductivă de instanţă în care a arătat că se încadrează în prevederile art. 3 lit. a) şi g) din OUG nr. 214/1999.
În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat faptul că, în anul 1988, a fost supus unor măsuri administrative abuzive, întrucât a fost ridicat din locuinţa sa de către lucrători ai fostei Securităţi, dus la anchetă şi supus unor presiuni fizice şi psihice.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a susţinut că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 3 din ordonanţa aflată în discuţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 40 din 30 ianuarie 2009, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Decizia contestată în cauză este legală, întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost supus unor măsuri administrative abuzive care să conducă la consecinţele prevăzute de art. 3 din OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ţ.C., care a solicitat casarea sa şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 3 lit. a) şi g) din OUG nr. 214/1999.
În concret, recurentul arată că, prin probele pe care le-a administrat în cauză, a demonstrat faptul că a fost urmărit şi anchetat de organele fostei Securităţi, respectiv că a fost luat de la domiciliul său şi dus la sediul securităţii din Târgu Jiu, fiind astfel privat de libertate şi supus unor anchete abuzive.
De asemenea, recurentul susţine că a fost retrogradat din funcţia pe care o deţinea la I.E. Rovinari, întrucât i-a fost retras sporul de 7% la retribuţia tarifară, prin Decizia conducerii unităţii nr. 282 din 1 aprilie 1989.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviinţat recurentului administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate de recurent, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 3878 din 17 aprilie 2008 emisă de intimata-pârâtă a fost respinsă cererea recurentului-reclamant de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă se recunoaşte persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive.
În art. 3 din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2003, sunt definite măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea domiciliului obligatoriu;
d) strămutarea în altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative şi judecătoreşti, de la acea dată.
Înalta Curte apreciază că Decizia contestată în cauză este nelegală, întrucât din actele aflate la dosar rezultă faptul că recurentul a fost supus unor măsuri abuzive, respectiv celor prevăzute de art. 3 lit. a) din ordonanţa anterior individualizată.
Mai precis, recurentul a fost urmărit de organele fostei securităţi pentru convingerile sale anticomuniste şi pentru propaganda pe care a făcut-o împotriva orânduirii socialiste.
Din cuprinsul rezoluţiei Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 13 mai 2008, dată în dosarul nr. 11/P/2008, rezultă că, în cursul anului 1988, recurentul a fost anchetat în mai multe rânduri de cpt. M.D., de mr. E.G., de col. B.V. şi col. P.I. din cadrul Securităţii Târgu Jiu.
Prin aceeaşi rezoluţie, procurorul a reţinut în sarcina învinuiţilor mai sus indicaţi săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu în formă agravantă, violarea secretului corespondenţei şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracţiuni pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece a intervenit prescripţia.
În plus, trebuie menţionat faptul că, pentru cele patru persoane anterior individualizate, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a emis decizii prin care i-a declarat agenţi ai poliţiei politice comuniste, decizii care au rămas definitive şi irevocabile.
Pe de altă parte, din cuprinsul carnetului de muncă, nu rezultă faptul că recurentul a fost supus unei retrogradări, întrucât nu se poate stabili condiţiile în care i-a fost retras sporul de 7% pentru condiţii grele şi periculoase.
Aşadar, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 3 lit. g) din OUG nr. 214/1999, modificată prin Legea nr. 212/2003.
Din cele ce preced, rezultă faptul că prima instanţă a pronunţat o hotărâre judecătorească cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, iar în baza art. 1 şi 18 din aceeaşi lege, va admite acţiunea reclamantului, va anula Decizia contestată şi va obliga pârâta să emită acestuia o decizie prin care să constate calitatea sa de luptător în rezistenţa anticomunistă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ţ.I.C. împotriva Sentinţei civile nr. 40 din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamantului Ţ.I.C.
Anulează Decizia nr. 3878/2006 din 17 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru Recunoaşterea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă.
Obligă pârâta să emită reclamantului decizie prin care să constate calitatea acestuia de luptător în rezistenţa anticomunistă, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 214/1999, republicată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 621/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 632/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
