ICCJ. Decizia nr. 711/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 711/2010
Dosar nr.21536/3/2007
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 06 martie 2009, în dosarul nr. 21536/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurenţii-reclamanţi M.L. şi C.A. au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005, eliberat de intimata Primăria sectorului 5 pe numele intimaţilor D.R.M. şi E.D.C.
În motivare, au arătat că acest certificat de urbanism este cel pe baza căruia s-a emis ulterior autorizaţia de construire atacată, nr. 655/D/17 octombrie 2006 şi pe care îl consideră nelegal.
La termenul de judecată din 15 iunie 2009, instanţa de recurs a pus în discuţia părţii prezente admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, modificată.
Prin Încheierea de şedinţă din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului Bucureşti cu excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005 şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii recursului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul excepţiei de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească cerinţele impuse expres de lege şi anume, să fie unilateral, cu caracter individual, iar de acest act administrativ să depindă soluţionarea cauzei.
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite aceste condiţii, certificatul de urbanism neavând caracterul unui act administrativ individual, în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind conform art. 6 din Legea nr. 50/1991, un act de informare.
Pe de altă parte, s-a reţinut că potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Prin urmare, certificatul de urbanism, ca şi operaţiune administrativă care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, este cenzurat de către instanţa care judecă acţiunea privind anularea autorizaţiei de construire.
De asemenea, s-a apreciat că de soluţionarea excepţiei nu depinde soluţionarea cauzei pe fond.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, recurenţii-reclamanţii M.L. şi C.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8, pct. 9 art. 3041, art. 306 alin. (2) C. proc. civ., art. 2 lit. c) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Au punctat următoarele critici:
Excepţia de nelegalitate a fost soluţionată în lipsa recurenţilor, care ceruseră un termen pentru lipsă de apărare, fiind pusă numai în discuţia părţii prezente la acel termen ; încălcarea dreptului la apărare; nu se menţionează în încheierea atacată că s-a răspuns la întâmpinarea pârâtelor şi s-au depus planurile proprietăţilor; instanţa a calificat greşit certificatul de urbanism; nu s-a dorit de către instanţă a se vedea legătura de indisolubilitate dintre certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.
Intimaţii pârâţi nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 11 februarie 2010, instanţa de control judiciar a pus în discuţie admisibilitatea recursului, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Deliberând cu prioritate asupra acestei excepţii, care face de prisos cercetarea fondului, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, pentru considerentele arătate în continuare.
Încheierea din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului Bucureşti cu excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005 şi s-a fixat termen pentru continuarea judecăţii recursului, este o încheiere premergătoare deoarece nu s-a întrerupt cursul judecăţii.
Potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ, aplicabil şi în faza recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, cu excepţia cazului în care, prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Aceste norme procesuale de drept comun sunt incidente şi în cauza de faţă, deoarece art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată nu instituie un regim derogatoriu pentru încheierile pronunţate de instanţa în faţa căreia s-a ridicat o excepţie de nelegalitate, atunci când consideră că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de alin. 1 al articolului menţionat şi respinge cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă, continuând judecarea cauzei.
Astfel de încheieri nu întrerup cursul judecăţii şi, prin urmare nu pot fi atacate cu recurs.
În speţă, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate este o instanţă de contencios administrativ.
Potrivit art. 4 alin. (1) din din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, „(...) Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.”
Pentru că Legea nr. 554/2004, modificată, nu prevede şi posibilitatea atacării separate a încheierii prin care s-a refuzat sesizarea instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate, rezultă că Încheierea din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi atacată decât odată cu fondul, iar critica vizând modul de soluţionare a acestei cereri poate constitui motiv de recurs odată cu atacarea soluţiei pe fond.
În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. şi C.A. împotriva Încheierii din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 630/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
