ICCJ. Decizia nr. 639/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 639/2010
Dosar nr.2570/2/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Concurenţei şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici obligarea pârâtului Consiliul Concurenţei să emită un act administrativ prin care să răspundă cererii înregistrate sub nr. 6239/26 noiembrie 2007 în sensul continuării activităţii profesionale după împlinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
În subsidiar, a solicitat ca în măsura în care se va constata că prin Ordinul nr. 112/28 martie 2008 pârâta a răspuns cererii sale, să se dispună suspendarea, anularea ordinului şi reintegrarea în funcţia de inspector de concurenţă superior din cadrul Consiliului Concurenţei - Direcţia de Cercetare-Sinteze.
Reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, recalculate şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 26 noiembrie 2007 a adresat o cerere Preşedintelui Consiliului Concurenţei, înregistrată sub nr. 6239, pentru obţinerea acordului în vederea continuării activităţii profesionale şi după împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, iar această cerere nu i-a fost soluţionată.
Prin Ordinul nr. 112/28 martie 2008 pârâtul a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu începând cu data de 1 aprilie 2008.
Reclamanta a apreciat că lipsa unui răspuns scris la cererea adresată reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale astfel cum este definit de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai arătat că, a solicitat continuarea activităţii profesionale şi nu a cerut pensionarea, iar pentru aceasta a obţinut avizul favorabil al angajatorului, astfel că, pentru motivele arătate, ordinul contestat este nelegal şi netemeinic.
Pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâtul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a depus documentaţia care a stat la baza actului contestat.
La termenul de judecată din 15 octombrie 2008 instanţa de fond a dispus conexarea cauzei ce a format obiectul dosarului 4976/2/2008 la prezenta cauză.
La acelaşi termen de judecată, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea ordinului contestat.
Prin Sentinţa nr. 3456 din 10 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea principală precum şi conexă a reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, adresa cu nr. 1420277/2008 este emisă de o altă autoritate publică decât emitenta actului contestat, cu privire la această operaţiune administrativă, asupra căreia urmează să se pronunţe instanţa, pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are calitate procesuală în cauză.
Pentru aceste considerente nu se poate aprecia că în speţă, pârâtul a refuzat nejustificat să rezolve cererea reclamantei.
Împrejurarea că angajatorul nu şi-a dat acordul şi după data de 25 aprilie 2008, ca reclamanta să continue activitatea şi după emiterea deciziei de pensionare, nu poate fi apreciată ca refuz nejustificat.
În primul rând reclamanta avea vocaţia de a primi acordul să continue activitatea şi nu un drept pentru a aprecia o vătămare într-un drept ori interes legitim. Pe de altă parte, angajatorul are un drept exclusiv să aprecieze în funcţie de strategia şi managementul resurselor umane dacă permite unor angajaţi ai săi să continue activitatea şi după pensionare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta M.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-au invocat următoarele:
1) Instanţa de fond a constatat în mod greşit că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) teza II-a din Legea nr. 554/2004 reţinând că pârâtul Consiliul Concurenţei ar fi soluţionat cererea recurentei din data de 26 noiembrie 2007, privind continuarea raporturilor sale de muncă cu angajatorul, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
Se arată că raţionamentul instanţei de fond este eronat câtă vreme pe de o parte califică propunerea de aprobare a cererii recurentei ca fiind un „acord” - act administrativ, iar pe de altă parte apreciază că acesta ar fi fost fără termen, deşi în cuprinsul său se menţionează expres că termenul pentru care ar urma să continue raporturile de muncă ale recurentei-reclamante cu angajatorul ar fi de cel puţin 8 - 10 luni.
2) Instanţa de fond nu a analizat legalitatea ordinului contestat prin raportare la caracterul obligatoriu ori consultativ al avizului din Adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1420277/12 februarie 2008.
Deşi s-a reţinut în mod corect calitatea procesuală pasivă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, considerentele pentru care s-a respins această excepţie sunt în mod evident greşite, câtă vreme instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la un element esenţial al cauzei şi anume legalitatea ordinului contestat prin raportare la adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1420277/12 februarie 2008.
Instanţa de fond în mod greşit nu a constatat că emiterea ordinului contestat a fost făcută împotriva deciziei iniţiale a angajatorului fără nicio legătură cu necesităţile manageriale ale acestuia ci ţinând seama doar de calitatea şi autoritatea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici care a interpretat forţat şi unilateral prevederile Legii nr. 188/1999, neţinând seama de C. muncii, Legea nr. 19/2000 şi de principiul egalităţii în drepturi conform art. 161 din Constituţia României.
3) Hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece nu a stabilit data la care a încetat raportul de muncă al recurentei-reclamante cu Consiliul Concurenţei.
4) În mod greşit, instanţa de fond a reţinut norma juridică care a fundamentat ordinul contestat şi prin care s-a constatat în mod nelegal încetarea de drept a raporturilor de muncă ale recurentei.
Deşi a apreciat că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, instanţa de fond nu a observat că recurenta-reclamantă şi-a continuat activitatea în cadrul Consiliului Concurenţei după „atingerea limitei legale pentru pensionare”, fără ca această continuare a activităţii sale să fie echivalată cu începerea unor relaţii de serviciu după pensionare (respectiv după data de 25 noiembrie 2007) precum şi faptul că nu a cumulat pensia cu veniturile salariale.
5) Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile C. muncii, nu a stabilit în mod legal care este regimul juridic aplicabil acestor raporturi de muncă.
Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând pentru motivele arătate respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Sentinţei civile nr. 3456 din 10 decembrie 2008 ca temeinică şi legală.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a formulat, de asemenea întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici solicitând scoaterea acesteia din cauză, iar pe fondul cauzei menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive se arată că recurenta-reclamantă, în raport cu obiectul acţiunii, nu a justificat chemarea acestei instituţii în judecată, deoarece între Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Consiliul Concurenţei nu există niciun raport juridic sau temei legal pentru a fi obligaţi să avizeze, să aprobe actele administrative emise de Preşedintele Consiliului Concurenţei.
La termenul din 9 februarie 2010 Înalta Curte a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiei invocate privind lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici precum şi pe fondul recursului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se constată că nu s-ar putea pune în discuţie scoaterea din cauză a acestei intimate în condiţiile în care la instanţa de fond, această excepţie a fost unită cu fondul şi soluţionată la data judecăţii pe fond şi datorită faptului că nu s-a formulat cerere de recurs în această privinţă de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Prin urmare, excepţia invocată nu poate fi analizată ca pe o veritabilă excepţie ci va fi apreciată ca o apărare de fond în raport de cererea de recurs a recurentei-reclamante.
În ceea ce priveşte recursul recurentei-reclamante, Înalta Curte constată următoarele:
1. Primul motiv de recurs invocat de reclamantă este nefondat, întrucât nu pot fi analizate în mod independent cererea privind solicitarea reclamantei de continuare a activităţii după împlinirea vârstei standard de pensionare din 26 noiembrie 2007 şi respectiv Ordinul nr. 112/28 martie 2008 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantei în conformitate cu art. 98 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 188/1999 adică la împlinirea vârstei standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.
Este exagerat a considera că reclamanta-recurentă nu a înţeles care este răspunsul autorităţii intimate Consiliul Concurenţei în privinţa cererii sale de continuare a activităţii după împlinirea vârstei standard când prin ordinul contestat se precizează tocmai în considerarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensie, încetarea de drept a raporturilor de serviciu.
Chiar în plângerea prealabilă, recurenta-reclamantă arată că directorul Direcţiei Cercetare-Sinteze în cadrul căreia aceasta îşi desfăşoară activitatea a propus aprobarea cererii sale iar Preşedintele Consiliului Concurenţei şi-a exprimat verbal acordul de principiu, ceea ce arată că de fapt aceasta era în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte demersurile pentru soluţionarea cererii sale.
Şi despre demersurile făcute de intimat la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a avut cunoştinţă recurenta, în plângerea prealabilă aceasta se referă la caracterul pur consultativ şi nu obligatoriu al adresei Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1420277/12 februarie 2008.
Prin urmare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond se apreciază că prin ordinul contestat s-a răspuns implicit cererii recurentei - cele două situaţii excluzându-se una pe alta.
Al doilea motiv de recurs nu poate fi reţinut deoarece instanţa de fond a analizat legalitatea ordinului contestat în raport de prevederile legale la care acesta face referire precum şi de adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1420277/12 februarie 2008.
Faptul că instanţa de fond nu a precizat dacă această adresă are sau nu caracter obligatoriu nu are relevanţă atâta vreme cât adresa se referă la dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind încetarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public - situaţie pe care a analizat-o instanţa fondului.
Aceste dispoziţii legale privind „încetarea de drept” a raporturilor de serviciu reprezintă norme imperative care trebuie aplicate de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică conform cu prevederile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitatea ei de autoritate de gestiune la nivel naţional în materia funcţiei publice şi funcţionarilor publici, acordă asistenţă de specialitate şi coordonează compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
De asemenea, un rol important revine Agenţiei în realizarea monitorizării şi controlului modului în care se aplică legislaţia privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
În exercitarea acestor atribuţii Agenţia poate fi sesizată de orice persoană interesată iar în baza cercetărilor întreprinse, Agenţia emite o recomandare către autoritatea sau instituţia publică respectivă cu privire la modul de soluţionare a situaţiei cu care a fost sesizată (art. 22 din Legea nr. 188/1999, republicată, raportat la art. 3, 4, 7 din HG nr. 1000/2006).
Faptul că autoritatea publică consideră că Agenţia nu ar putea să ofere o asistenţă de specialitate greşită compartimentelor de resurse umane şi prin urmare îşi însuşeşte soluţia propusă de aceasta, nu-i schimbă caracterul de recomandare, pur consultativ al adresei invocate.
Se constată de asemenea că, instanţa de fond nu avea a se pronunţa în mod expres asupra datei încetării raportului de muncă al recurentei-reclamante (motivul 3 de recurs), obiectul acţiunilor conexe fiind anularea Ordinului nr. 112/28 martie 2008 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior precum şi plata salariilor aferente de la data intrării în vigoare a ordinului şi până la reintegrarea efectivă.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a analizat legalitatea ordinului contestat prin prisma normelor legale invocate în conţinutul acestuia şi anume prevederile art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă a funcţionarului public.
În conformitate cu art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ”.
Criticile recurentei privind aplicarea dispoziţiilor mai sus arătate sunt nefondate, deoarece sunt prezentate în mod trunchiat.
Încearcă recurenta să arate că nu se încadra în niciuna din variantele propuse de art. 98 alin. (1) lit. d) - susţine astfel că data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi stagiu minim de cotizare era împlinită la data de 25 noiembrie 2007 - ori recurenta însăşi a indus în eroare autoritatea intimată când prin cererea sa privind aprobarea continuării activităţii, a precizat că la data de 1 ianuarie 2008 îndeplineşte cumulativ condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă. La fel, data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă este 21 august 2008 - iar data încetării de drept a raporturilor de serviciu potrivit ordinului contestat este 1 aprilie 2008 - şi deci a considerat recurenta că încetarea raportului de muncă a avut loc nu în temeiul legii ci la data de 1 aprilie 2008.
Înalta Curte constată că în speţă, recurentei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999. În urma cererii reclamantei-recurente din 26 noiembrie 2007 privind solicitarea aprobării continuării activităţii şi după 1 ianuarie 2008 - când aceasta considera că îndeplineşte cumulativ condiţiile de pensionare şi având acordul de principiu al şefului Direcţiei Cercetare-Sinteze în cadrul căreia aceasta îşi desfăşura activitatea, recurenta şi-a continuat activitatea şi după data stabilită ca fiind în mod legal data îndeplinirii condiţiilor cumulative.
În acest interval de timp, conducătorul autorităţii a cerut un punct de vedere la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind activitatea mai multor funcţionari aflaţi în aceeaşi situaţie ca cea a reclamantei.
După ce a primit mai multe răspunsuri şi calificări, a fost emis Ordinul nr. 112/28 martie 2008 - acesta concretizând lipsa acordului Preşedintelui Consiliului Concurenţei pentru continuarea activităţii recurentei.
De remarcat că recurenta-reclamantă se află într-o situaţie similară funcţionarului public care deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege nu depune diligenţele necesare întocmirii dosarului de pensionare, dându-se posibilitatea conducătorului autorităţii să-şi exprime acordul asupra oportunităţii menţiunii sale în activitate.
Împrejurarea că în ordinul contestat, s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale recurentei-reclamante începând cu data de 1 aprilie 2008, nu încalcă prevederile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1998 - termenul de 5 zile nefiind unul imperativ.
În speţă nu se pune problema desfacerii contractului de muncă al recurentei-reclamante, înainte de data comunicării deciziei şi aplicarea C. muncii, întrucât pe de o parte nu a existat un contract de muncă al reclamantei, raporturile sale de serviciu au continuat tacit până la finalizarea procedurii privind aprobarea cererii de continuare a activităţii care a fost respinsă prin emiterea Ordinului nr. 112/2008; pe de altă parte s-a menţionat în ordin că s-a avut în vedere îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare şi nicidecum varianta - privind data comunicării deciziei de pensionare.
Nu se poate considera că Ordinul nr. 112/2008 reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 61 lit. e) C. muncii - întrucât în cauză s-a constatat intervenirea situaţiei îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru pensionare şi încetarea de drept a raporturilor de serviciu - nu a vreunui contract de muncă, aşa cum rezultă şi din carnetul de muncă al recurentei.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M., împotriva Sentinţei civile nr. 3456 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 620/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
