ICCJ. Decizia nr. 635/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 635/2010
Dosar nr.4495/1/2009
Şedinţa de la 8 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de V.I., procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care solicita recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a numirii într-o funcţie de conducere în cadrul acestui Parchet la data de 27 iunie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, potrivit art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 că singura modalitate de promovare a magistraţilor o constituie susţinerea şi promovarea, în condiţiile legii, a concursului de promovare în funcţii de execuţie, iar o interpretare contrară ar fi de natură să eludeze în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
A mai reţinut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că va avea în vedere la soluţionarea cererii faptul că, în cuprinsul Recomandării (94) 12 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, se precizează că toate deciziile care privesc cariera profesională a judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective, iar selecţia şi cariera judecătorilor trebuie bazate pe merite, având în vedere evaluările, integritatea, abilităţile şi eficienţa, aceste criterii fiind îndeplinite numai în urma organizării concursului de promovare, în condiţiile legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 54, art. 3 din Legea nr. 303/2004, art. 29 din Legea nr. 317/2004, art. 299 şi urm. C. proc. civ., art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul consideră nelegală Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru următoarele argumente:
- Prin Decretul Preşedintelui României nr. 712/27 iunie 2008 recurentul a fost numit în funcţia de procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Numirea s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004, respectiv la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii - aviz obţinut în urma susţinerii unui interviu şi prezentării unui proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei.
- În condiţiile arătate, dispoziţiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 invocate în hotărârea atacată nu au incidenţă în cazul recurentului, întrucât acesta nu a solicitat să fie promovat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de vreme ce fusese numit într-o funcţie de conducere în cadrul acestui parchet, funcţiona în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar conducea una dintre Secţiile acestuia.
- Este adevărat că promovarea magistraţilor în funcţii superioare de execuţie şi numirea în funcţii de conducere se face prin concurs, dar aceasta este regula generală de la care există şi excepţii, respectiv promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea în funcţiile de conducere din cadrul instanţei supreme şi parchetului de pe lângă acesta.
Respectivele excepţii sunt expres prevăzute de dispoziţiile art. 52 - 55 din Legea nr. 303/2004 şi sunt incidente în cazul recurentului.
- Dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 303/2004 care prevăd că „la încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere prevăzute în art. 53 - 55, magistraţii revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii”, nu-i împiedică pe aceştia să funcţioneze în continuare în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, atâta vreme cât ei dobândesc dreptul de a funcţiona în cadrul acestora şi implicit gradul profesional.
- La dosar s-au depus actele conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 şi documentele privind evoluţia profesională a recurentului.
Intimatul Consiliului Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate precum şi a susţinerilor intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost numit în funcţia de procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decretul Preşedintelui României nr. 712/27 iunie 2008, în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004 - respectiv la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 Secţia Parchetelor Militare la care recurentul a fost numit Procuror Militar şef face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Curtea constată că art. 52 - 56 din Legea nr. 303/2004 reglementează o procedură specială de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie.
Această procedură este derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În aceste condiţii numirea recurentului în funcţia de conducere de procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - şi îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În practica, intimatului Consiliul Superior al Magistraturii gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale (Hotarârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 878/13 decembrie 2007) „Gradul profesional” nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea.
Recurentul în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere confirmă, dispune, semnează rezoluţii, dispoziţii, ordine, alte acte de procedură penală şi în lipsa gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care să-i confere acestuia competenţa legală pentru desfăşurarea acestor atribuţii, toate actele întocmite astfel sunt lovite de nulitate, cu consecinţele respective.
Nu poate fi primită susţinerea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii privind aplicabilitatea în privinţa recurentului (care şi în prezent îşi desfăşoară activitatea ca procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a dispoziţiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, recurentului nu îi sunt aplicabile aceste dispoziţii ci prevederile speciale derogatorii conform art. 52 - 56 din Legea nr. 303/2004.
De asemenea, dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 303/2004 invocate de intimat nu sunt incidente deoarece pe de o parte, recurentul general de brigadă magistrat V.I. este încă în exercitarea mandatului său de procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte având gradul profesional corespunzător pentru exercitarea funcţiei de conducere în cadrul Secţiei Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - acesta are şi gradul profesional al funcţiei de execuţie, dobândind dreptul de a funcţiona în cadrul acestui Parchet, practic gradul profesional al celor pe care îi conduce şi pe care îi coordonează, altfel recurentului i s-ar aplica un tratament diferit fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).
Înalta Curte reţine ca un argument suplimentar şi jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu poate fi ignorată în soluţionarea prezentului recurs şi care a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - situaţie similară cu cea a recurentului.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 714/23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, va admite cererea recurentului şi va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască recurentului gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul V.I. împotriva Hotărârii nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Admite cererea recurentului. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 710/2010. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
