ICCJ. Decizia nr. 667/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 667/2010
Dosar nr. 80/45/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul U.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea deciziei nr. 2907 din 14 octombrie 2008 prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea 188/1888.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 30 ianuarie 2008 -1 februarie 2008 s-a efectuat un control de către Direcţia Antifraudă la sediul A.P.I.A. ocazie cu care s-a constatat că lipseşte dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar, motiv pentru care s-a dispus reconstituirea acestuia.
Deşi acest dosar a fost reconstituit, Comisia de disciplină a reţinut în sarcina sa neglijenţă în rezolvarea lucrărilor şi în conformitate cu art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr.188/2999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost sancţionat cu 10% pe o perioadă de 3 luni, reţinându-se gradul de vinovăţie gravitatea şi consecinţele unei astfel de situaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a modificat Decizia nr. 2907/2008 în sensul că a redus la o lună durata sancţiunii privind diminuarea drepturilor salariale cu 10% începând cu data de 22 octombrie 2008, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 2907 din 14 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 s-a efectuat un control la sediul pârâtei de către Direcţia Antifraudă, ocazie cu care s-a constatat că dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar acordat lui A.P.I.A. nu a putut fi prezentat pentru verificare deoarece acesta nu s-a mai găsit, fiind dispusă reconstituirea acestuia.
Din raportul încheiat la data de 6 octombrie 2008 al Comisiei de disciplină a rezultat că nu s-au produs consecinţe grave, că în cazul instituţiei nu există o persoană desemnată cu gestionarea dosarelor, iar cheia acestui compartiment se află în păstrarea serviciului de resurse umane, motiv pentru care a fost găsit vinovat reclamantul în calitate de şef serviciu, SECAMP.
Din cuprinsul raportului Comisiei de disciplină a rezultat care au fost cauzele care au determinat ivirea acestui incident, faptul că au fost mai multe persoane implicate şi mai ales faptul că nu există o mai riguroasă implicare a persoanelor din cadrul acestui compartiment în predarea-primirea corespondenţelor şi a dosarelor care ar fi trebuit să se facă pe bază de semnătură. Pentru un deficit de management şi pentru că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu nu poate fi sancţionat numai şeful de compartiment, mai ales că până la acest incident nu a mai existat nici o altă abatere profesională sau disciplinară.
Instanţa de fond a avut în vedere la dozarea sancţiunii şi faptul neanalizat de Comisia de disciplină referitor la dispoziţiile exprese ale art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999 în sensul că în cauză nu există abateri repetate sau o neglijenţă în serviciu repetată în rezolvarea problemelor reţinute în sarcina reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul U.L. cât şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În ceea ce priveşte recursul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a solicitat casarea sentinţei civile nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi deoarece instanţa de fond în mod eronat reţine că pentru un deficit de management şi pentru că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu nu poate fi sancţionat numai şeful de compartiment.
Tot în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză ar fi trebuit să fie avute în vedere abateri repetate sau o neglijenţă în serviciu repetată în rezolvarea problemelor, ceea ce nu s-a dovedit şi reţine în sarcina reclamantului.
Instanţa de fond nu a motivat sentinţa civilă în fapt şi în drept potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind supusă nulităţii în condiţiile art. 105 alin. 2 teza I C. proc. civ.
În motivarea recursului său, reclamantul U.L. a arătat că instanţa de fond a interpretat eronat unele aspecte.
Astfel, instanţa de fond nu a reţinut că reclamantul a fost acela care a reconstituit în totalitate dosarul, în baza informaţiilor şi cererilor organelor de poliţie care efectuau anumite cercetări, reclamantul fiind cel care în calitate de şef serviciu SECA nu avizase spre aprobare cererile celor din dosar pentru acordarea sprijinului pentru suprafeţele cultivate.
De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut că gestionarea dosarelor, cheia acestui compartiment de depozitare a dosarelor se afla în păstrarea serviciului de resurse umane dar acest serviciu nu era unul şi acelaşi cu serviciul condus de reclamantul-recurent şi anume SECA. După acest control, şeful instituţiei delega pentru şefii de servicii anumite atribuţiuni referitoare la arhivarea dosarelor , fiind depusă în acest sens adresa nr. 2019 din 5 februarie 2009.
Înalta Curte analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recurenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Înalta Curte constată că motivele sale de recurs sunt contradictorii. Astfel, pe de o parte recurenta arată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut în considerente despre managementul defectuos şi că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu precum şi că în cauză nu s-a reţinut o neglijenţă în serviciu repetată sau abateri repetate în sarcina reclamantului.
Pe de altă parte recurenta critică sentinţa pentru nemotivarea în fapt şi în drept, ceea ce nu poate fi reţinut prin prisma celor arătate mai sus, nefiind deci îndeplinite prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte constată că cele reţinute de instanţa de fond nu sunt contrazise de recurenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, aceasta reiterând susţinerile în fapt şi în drept din Decizia nr. 2907/14 octombrie 2008 a cărei anulare se solicită (fila 48 dosar fond).
Faptul că au fost mai multe persoane implicate, că nu există o persoană desemnată cu gestionarea dosarelor iar cheia compartimentului se afla în păstrarea serviciului resurse umane, reţinute de instanţa de fond, au fost menţionate şi în raportul Comisiei de Disciplină întocmit la data de 6 octombrie 2008 (fila 49-69 dosar fond) la rândul său menţionat ca document care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
De asemenea, împrejurarea că nu a mai existat în sarcina reclamantului nici o altă abatere disciplinară a condus la concluzia în mod corect reţinută de instanţa fondului în sensul neexistenţei în cauză a unei „abateri repetate".
Aceste împrejurări nu sunt contestate de recurenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi în consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acesteia, apreciind că în cauză în mod corect, instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 – raportată la situaţia de fapt, cauzele care au determinat săvârşirea faptei, gradul de vinovăţie al funcţionarilor publici implicaţi, gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare [în accepţiunea art. 19 alin. (1) din HG nr. 1344/2007].
În ceea ce priveşte recursul recurentului-reclamant nici acesta nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Aşa cum s-a arătat mai sus, din întreg materialul probator, din cele reţinute în Raportul Comisiei de Disciplină precum şi din Fişa Postului, rezultă că reclamantul în calitate de şef Serviciu Examinare Cereri de Ajutor, instrumentează şi gestionează dosarele privind sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2006; coordonează şi răspunde de monitorizarea şi înregistrarea tuturor beneficiarilor sprijinului direct din sectorul vegetal (fila 68,74 dosar fond).
În tot complexul cauzal legat de dispariţia dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL Mirosloveşti pentru acordarea sprijinului financiar, reclamantul-recurent însuşi recunoaşte că a fost în posesia dosarului pentru a formula răspunsurile solicitate de Poliţia Municipiului Paşcani la începutul lunii decembrie 2007, făcând xerocopii după acesta.
Susţinerea că nu există o persoană desemnată cu arhivarea dosarelor, această delegare fiind efectuată abia după acest control, nu poate fi reţinută deoarece această circumstanţă a fost deja analizată şi reţinută în favoarea recurentului - reclamant la individualizarea sancţiunii disciplinare. Nu a.
putea fi exclusă responsabilitatea recurentului-reclamant în totalitate, deoarece acesta a instrumentat fizic dosarul dispărut şi în calitate de şef SECA – avea ca scop principal de activitate coordonarea activităţii serviciului examinare cereri de ajutor.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.L. şi A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 662/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 669/2010. Contencios → |
|---|
