ICCJ. Decizia nr. 682/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 682/2010
Dosar nr. 4497/1/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 921 din 21 mai 2009 – Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna C.F.I., judecător la Judecătoria Medgidia, împotriva Hotărârii nr. 330 din 14 mai 2009 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
În considerentele hotărârii se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile minime de vechime", dispoziţii ce se regăsesc şi în art. 5 din regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul „foarte bine" şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, doamna judecător C.F.I. nu îndeplineşte condiţia vechimii minime de 5 ani pentru promovare la tribunal, aceasta având o vechime de 3 ani, 5 luni, 24 zile, calculată la data de 31 mai 2009, anterior acestei date, în perioada 1 septembrie 1999 – 7 decembrie 2005 îndeplinind funcţia de consilier juridic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.F.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, prin motivele de recurs formulate că respingerea cererii sale de înscriere la concursul din data de 31 mai 2009 de promovare într-o funcţie de execuţie la Tribunalul Constanţa – materia Dreptul familiei, este nelegală în măsura în care prevederea din art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, referitoare la vechimea necesară în funcţia de judecător de 5 ani, este neconstituţională şi discriminatorie, aspect constatat prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 a Curţii Constituţionale.
Prevederile legale sus-menţionate, precizează recurenta, creează o discriminare a magistraţilor – foşti consilieri juridici faţă de cei foşti avocaţi, prin reducerea perioadei de activare în magistratură pentru foştii avocaţi la înscrierea pentru examenul de promovare în funcţii de execuţie.
Discriminarea pe care o invocă a fost constatată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 şi nr. 48 din 24 ianuarie 2007 pronunţată în cauze similare celei de faţă.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 921 din 21 mai 2009 ca fiind legală şi temeinică.
La data de 20 ianuarie 2010, a fost înregistrată cererea recurentei în sensul de a se dispune sesizarea Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru schimbarea jurisprudenţei Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la recunoaşterea vechimii de consilier juridic ca fiind echivalentă celei de avocat sau magistrat, pentru participarea la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie.
În susţinerea acestei cereri, recurenta precizează că ulterior pronunţării unor decizii de respingere a unor astfel de recursuri (deciziile nr. 2402 din 9 mai 2007, nr. 3862 din 4 noiembrie 2008 şi nr. 3917 din 5 noiembrie 2008), Secţia de contencios administrativ şi-a schimbat practica prin admiterea recursurilor şi validarea examenului de promovare, deşi recurenţii nu întruneau condiţia de vechime efectivă în magistratură cerută de lege la data înscrierii la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009 (deciziile pronunţate în cauzele cu nr. 4591/1/2009, nr. 4481/1/2009 şi nr. 4478/1/ 2009), pentru complinirea vechimii lipsă ca magistrat fiind luată în calcul vechimea avută anterior ca şi consilier juridic.
Este necesară sesizarea Secţiilor Unite, cererea formulată raportându-se la dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţa judecătoreşti, potrivit competenţei sale" precum şi la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 56 din 9 iulie 1993 republicată – Legea Curţii Supreme de Justiţie şi la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 304/2004 republicată, conform cărora „dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizeazăSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ceSECŢIILE UNITEs-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă".
Se impune sesizarea Secţiilor Unite în raport şi de dispoziţiile art. 20 din Constituţia României conform cărora, „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte", cum ar fi Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie, Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, Statutul Curţii Penale Internaţionale, toate aceste reglementări internaţionale recunoscând vechimea de consilier juridic pentru a fi luată în calcul la numirea în funcţia de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea Penală Internaţională.
Analizând mai întâi cererea de sesizare a Secţiilor Unite formulată, Înalta Curte constată că este nefondată astfel că va fi respinsă potrivit considerentelor ce urmează.
Într-adevăr, aşa cum susţine şi recurenta, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară „dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizeazăSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărei judecată a fost întreruptă. După ceSECŢIILE UNITEs-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă".
Având în vedere cele trei decizii (nr. 2402 din 9 mai 2007, nr. 3862 din 4 noiembrie 2008 şi nr. 3917 din 5 noiembrie 2008) prin care s-au admis recursurile domnilor judecători G.D.L., C.L. şi E.L.V. şi s-a validat examenul de promovare, condiţia de vechime efectivă în magistratură cerută de lege nefiind îndeplinită la data înscrierii la concurs, dar ea fiind complinită până la data valorificării rezultatului concursului (fiind vorba de o diferenţă de doar câteva zile pentru a fi îndeplinită condiţia de vechime efectivă în magistratură), soluţii care, aşa cum arată recurenta, ar fi schimbat practica existentă în această materie, aceea de respingere a recursurilor pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la data de 11 ianuarie 2010 Plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat soluţia de unificare a practicii judiciare în sensul aplicării întocmai a dispoziţiilor legale privind vechimea efectivă în magistratură, condiţie necesar a fi îndeplinită la înscrierea în concurs pentru promovarea în funcţie de execuţie la instanţele superioare.
Aşadar, câtă vreme Secţia de contencios administrativ şi fiscal a procedat la unificarea practicii judiciare în materia respectivă, dând o interpretare şi aplicare unitară a legii – art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 -, prin pronunţarea unei singure soluţii, în sensul cerut de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară, republicată, este cert că nu se pune problema sesizării Secţiilor Unite, pentru că nu se pune nici probleme revenirii la propria jurisprudenţă.
Recurenta solicită a fi sesizateSECŢIILE UNITEde către Secţia de contencios administrativ şi fiscal, tocmai pentru a se reveni asupra jurisprudenţei acestei secţii şi a se stabili o jurisprudenţă ce-i este favorabilă, adică în sensul de a fi admise recursurile de genul celui declarat de aceasta şi a se avea în vedere la calculul vechimii efective în magistratură pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie şi a perioadei în care a exercitat funcţia de consilie juridic.
Din economia textului de lege sus-citat rezultă că o astfel de sesizare este numai la latitudinea Secţiei respective – în speţă de contencios administrativ – şi numai în cazul în care se consideră că este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudenţe.
Or, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, tocmai şi-a cristalizat această jurisprudenţă în şedinţa de plen din data 11 ianuarie 2010 adoptând o soluţie de principiu şi unificându-şi practica judiciară.
Cererea formulată în acest sens de recurentă este aşadar neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Având în vedere toate aceste considerente prin care se argumentează respingerea cererii, apare ca inutil a fi analizate toate celelalte aspecte invocate de recurentă în sprijinul acesteia, argumente care de fapt ţin mai mult de soluţionarea pe fond a cauzei.
Analizând, în al doilea rând, recursul formulat se constată că acesta este nefondat, fapt pentru care va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Prin Hotărârea nr. 330 din 14 mai 2009 a Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestaţia doamnei judecător împotriva Hotărârii nr. 24 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie, pentru neîndeplinirea cerinţei impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul neîndeplinirii condiţiei de vechime efectivă în magistratură.
Art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că: „pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de … lit. a) – 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de p lângă tribunalul specializat".
Alin. (2) al art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prevede că „La calcularea vechimii prevăzute la art. 1 se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat".
Aceste dispoziţii se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 28 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conform căruia „pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
În mod corect cererea recurentei de înscriere la concurs a fost respinsă, deoarece nu întruneşte condiţia de vechime efectivă în magistratură, la data de 15 aprilie 2009, data înregistrării cererii de înscriere la concurs, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Constanţa, specializarea Dreptul familiei, aceasta având o vechime, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, de 3 ani, 5 luni şi 24 zile în funcţia de judecător, calculată la data de 31 mai 2005, anterior îndeplinind funcţia de consilier juridic şi anume în perioada 1 septembrie 1999 – 7 decembrie 2005.
Textul de lege face referire expres şi limitativ la vechimea în funcţia de judecător sau procuror şi vechimea în funcţia de avocat, numai acestea fiind luate în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de promovare în funcţie de execuţie şi nu vechimea în magistratură, care este o noţiune distinctă, cum ar fi şi funcţia de consilier juridic.
De altfel şi Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea Plenului nr. 305 din 13 aprilie 2006 a constatat că perioada în care judecătorii şi procurorii au exercitat profesia de consilier juridic, nu poate fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiţiei de vechime minimă, în înţelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare şi interpretare.
Dată fiind existenţa unei reglementări clare şi precise în legătură cu noţiunea de vechime efectivă în magistratură, astfel cum s-a precizat mai sus, în mod neîntemeiat recurenta invocă existenţa unei discriminări în raport cu alţi colegi magistraţi, situaţia sa fiind diferită comparativ cu aceştia, discriminarea presupunând „instituirea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile", ceea ce nu este cazul în speţă.
Cu privire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009 de care se prevalează recurenta, trebuie remarcat că aceasta a fost pronunţată ulterior înscrierii la examen – 15 aprilie 2009, astfel că nu poate produce efecte pentru momentul analizării condiţiilor ce se cereau îndeplinite pentru înscrierea la concurs, la acel moment fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 303/2004 – art. 44 alin. (1) lit. a) din Lege.
Din analiza şi interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţia României revizuită în 2003, rezultă că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi care au fost declarate neconstituţionale, la data de 12 mai 2009, au fost suspendate de drept de la momentul publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009 în Monitorul Oficial al României, respectiv 15 iunie 2009, aşa încât analizarea cererii de înscriere la examen a recurentei s-a făcut în baza dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, astfel cum erau în vigoare la acel moment, fiind exclusă posibilitatea luării în calcul la vechimea efectivă în magistratură a vechimii ca şi consilier juridic.
Mai mult decât atât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, revizuită, „De la data publicării Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", astfel că acestea nu pot retroactiva, acesta fiind un argument în plus al faptului că soluţia dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea recurată este una legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respinge recursul declarat de C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 921 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 685/2010. Contencios → |
|---|
