ICCJ. Decizia nr. 669/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 669/2010
Dosar nr. 2808/1/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1564 din 10 aprilie 2008 din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, pe fond, a respins acţiunea reclamantei F.F., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că având în vedere situaţia istorică existentă la acea dată, în sensul că în toamna anului 1944 nu se mai putea vorbi de persecuţie din motive etnice, instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită.
Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă F.F., în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.
În susţinerea cererii de revizuire se depun înscrisuri noi printre care acte de stare civilă şi hotărâri judecătoreşti din care rezultă că familia şi fratele revizuentei sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului inclusiv cu înscrisurile noi depuse de revizuentă, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., o va admite astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă va desfiinţa Decizia atacată şi rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea ca nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 322 alin. (5) C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare" în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (5) C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată.
Hotărârea judecătorească depusă de revizuentă prin care i se recunoaşte fratelui său calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. din OG nr. 105/1999, potrivit cărora dovada se face cu acte oficiale şi prin orice mijloc de probă.
Or, înscrisul nou depus în cauză, este de natură a duce la o altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de recurs.
Astfel fiind, cererea de revizuire va fi admisă, iar Decizia atacată va fi desfiinţată.
Rejudecând cauza, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art.1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În cauză a fost depusă hotărârea nr. 211/CA/2007-PI din 3 decembrie 2007, hotărâre prin care se recunoaşte fratelui reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din motive etnice din comuna Bolz în Roşia de Beiuş, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal va fi respins ca nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (1) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se va admite, Decizia atacată se va desfiinţa şi rejudecând cauza Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de F.F., împotriva deciziei nr. 1564 din 10 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează Decizia atacată şi rejudecând cauza respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Contencios → |
|---|
