ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 670/2010
Dosar nr. 6258/1/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3329 din 16 iunie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de M.D. împotriva deciziei nr. 2864 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că la data de 28 iulie 2006, M.D. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectura judeţului Maramureş şi Comisia Judeţeană Maramureş pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând obligarea acestor autorităţi publice să-i soluţioneze cu celeritate cererea înregistrată sub nr. 1011 din 30 noiembrie 2005.
S-a mai arătat că este vorba despre o cerere depusă în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, care nu a fost soluţionată în termenul legal, ca de altfel şi contestaţia înregistrată sub nr. 4136 din 8 martie 2006, motiva pentru care reclamantul a cerut obligarea pârâţilor la plata unor daune cominatorii, daune morale, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 10.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 388 din 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 2864 din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de către reclamant împotriva sentinţei curţii de apel, ca nefondat.
Împotriva deciziei nr. 2864 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, M.D. a formulat contestaţia în anulare.
Contestatorul a arătat că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare şi de modificare invocate în cererea de recurs. De asemenea, a ignorat înscrisurile depuse în dosar, care confirmă justeţea apărărilor sale pe parcursul desfăşurării judecăţii litigiului.
Instanţa a reţinut că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere faptul că reclamantul a primit răspuns la cererea adresată Comisiei locale Borşa pentru aplicarea Legii fondului funciar, astfel că nu există în cauză, refuzul nejustificat al pârâţilor care să justifice admiterea acţiunii.
În cererea de recurs M.D. a reiterat susţinerile din acţiune şi totodată, a invocat omisiunea primei instanţei de a examina înscrisurile doveditoare anexate în dosar, în sprijinul apărărilor proprii.
Criticile formulate de recurent au fost analizate de instanţa de recurs care, prin Decizia pronunţată le-a înlăturat motivat, apreciind că nu există un refuz nejustificat al pârâţilor de a rezolva cererea.
Având în vedere că prin considerentele deciziei s-a răspuns la motivele de recurs formulate de M.D. şi că în fapt, prin cererea de retractare acesta repune în discuţie apărări invocate în fazele anterioare ale judecăţii cauzei, Înalta Curte a dispus respingerea contestaţiei în anulare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318, teza a III-a C. proc. civ.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestatorul M.D., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, fără a indica motivele pe care se întemeiază cererea.
Revizuentul nu a menţionat nici unul dintre cazurile legale de revizuire expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. nefiind indicat şi invocat vreun temei de drept al cererii de revizuire formulată.
Examinând cauza, cererea de revizuire formulată, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa respinge contestaţia în anulare, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Din actele dosarului rezultă că nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. nu a fost indicat şi invocat ca temei de drept al cererii de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.D., împotriva deciziei nr. 3329 din 16 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 681/2010. Contencios → |
|---|
