ICCJ. Decizia nr. 787/2010. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 787/2010
Dosar nr.7488/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra excepţiei de necompetenţă materială a acestei instanţe cu privire la soluţionarea pricinii;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 septembrie 2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, P.M. a solicitat anularea rechizitoriului nr. 484 încheiat de procurorul Ş.V. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, rechizitoriu în baza căruia a fost pronunţată Decizia nr. 1005 din 19 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii sale, petentul arată, în esenţă, că, prin actele întocmite în Dosarul nr. 2843/2002, a fost vătămat, vătămare constând în condamnarea sa ilegală, întrucât autorul faptei de omor pentru care a fost condamnat este fratele său P.I.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată a fi întemeiată excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la judecarea cererii formulate.
Astfel, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Aşa fiind, ţinând seama de calitatea intimatei, care este o autoritate judeţeană, şi având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., constatându-se întemeiată excepţia de necompetenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la judecarea cererii formulate de petent, va fi trimisă cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite plângerea formulată de P.M. împotriva Rechizitoriului nr. 484 din Dosarul nr. 2843/2004 al Tribunalului Vaslui, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... |
|---|
