ICCJ. Decizia nr. 883/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 883/2010
Dosar nr. 1575/54/2007
Şedinţa publică de la 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 377 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi SC C. SA Craiova, aşa cum a fost precizată, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienta SIF Oltenia SA şi a anulat decizia nr. 17996 din 12 februarie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, referatul de angajare a răspunderii solidare înregistrat din 17 ianuarie 2007 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi decizia nr. 58627 din 25 iulie 2007 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe situaţia de fapt următoarele:
- la data de 07 mai 2004 prin hotărârea A.G.A. a SC C. SA s-a aprobat participarea acestei societăţi la capitalul social al noii societăţi SC C. SA, cu un aport în natură în valoare de 19.349.330.000 ROL, iar ca urmare a acestei hotărâri, prin nota contabilă din iunie 2004 a SC C. SA s-a evidenţiat reducerea capitalului social al acestei societăţi ca urmare a aportului la capitalul social al societăţii nou înfiinţate;
- la data constituirii SC C. SA participarea la capitalul social era următoarea: SIF Oltenia SA cu aport în numerar în valoare de 20.500.000.000 ROL - 51,25%, SC C. SA, cu aport în natură, în valoare de 19.349.330.000 ROL - 48,37% şi alte persoane fizice cu un aport în numerar redus ca valoare;
- prin procesul-verbal de constatare a insolvabilităţii din 11 ianuarie 2007 înregistrat din 12 ianuarie 2007, s-a reţinut că debitorul SC C. SA este insolvabil, iar prin decizia nr. 17996 din 12 februarie 2007 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj privind atragerea răspunderii solidare a SC C. SA, s-a atras răspunderea acestei societăţi pentru suma de 5.476.088 RON, compusă din debit în valoare de 832.578 RON şi accesorii în valoare de 4.642.501 RON;
În motivarea deciziei menţionate mai sus s-au reţinut următoarele:
- SC C. SA Dolj şi SC C. SA Craiova se află sub controlul comun al SIF Oltenia SA, deoarece deţine acţiuni la ambele societăţi în procent de 41,71% la prima, respectiv 51,25% la a doua;
- SC C. SA Craiova desfăşoară aceeaşi activitate pe care SC C. SA Dolj a desfăşurat-o până la data participării la constituirea SC C. SA;
- SC C. SA Craiova a utilizat de la înfiinţare şi până în prezent active corporale de la SC C. SA Dolj (aport la capitalul social), iar valoarea contabilă a acestora a fost în toată această perioadă de peste 61% din valoarea contabilă netă a tuturor activelor aparţinând SC C. SA Dolj;
- în perioada imediat după înfiinţare SC C. SA Craiova a preluat toate contractele de închiriere, depozitare şi contractele de arendare a terenurilor cultivate, pe care SC C. SA Dolj le avea la acea dată în derulare;
- SC C. SA Craiova are raporturi de muncă cu peste 80% din personalul angajat la data de 30 iunie 2004 la SC C. SA Dolj.
Pentru aceste considerente s-a reţinut de către organul de control fiscal aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., la care face trimitere decizia de antrenare a răspunderii solidare, au fost introduse în C. proc. fisc. prin Legea nr. 210 din 4 iulie 2005, la aproximativ un an după înfiinţarea SC C. SA Craiova, astfel încât ele nu pot fi aplicabile situaţiilor care s-au născut şi s-au consumat sub imperiul legii vechi, deoarece ar contraveni principiului neretroactivităţii legii statuat prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
A constatat prima instanţă că nu poate fi reţinut argumentul pârâtei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj în sensul că dispoziţiile art. 27 alin. (2) din C. proc. fisc. conţin norme de procedură, care se aplică în toate situaţiile, deoarece o normă care reglementează răspunderea juridică a persoanei este o normă de drept substanţial, material.
Pornind de la această premisă, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., deoarece dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra activelor corporale ale SC C. SA, constituite ca aport la capitalul social al SC C. SA Craiova, s-a produs sub imperiul legii vechi, ce nu reglementa această ipoteză de angajare a răspunderii solidare.
Pentru aceeaşi raţiune, instanţa de fond a reţinut că nici dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. nu sunt incidente în cauză, deoarece această ipoteză legală presupune existenţa unor raporturi de muncă, cu cel puţin jumătate din între angajaţii debitorului la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale.
A constatat prima instanţă că, în acest context, angajarea răspunderii solidare a reclamantei trebuie analizată doar prin prisma dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. b) C. proc. fisc., prin care este reglementată singura ipoteză, susceptibilă de continuitate sub imperiul legii noi şi care impune întrunirea cumulativă a trei condiţii, pentru a se antrena răspunderea solidară a unei societăţi comerciale şi anume:
- este controlată sau se află sub control comun cu debitorul;
- desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul;
- are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate au avut raporturi contractuale cu debitorul.
Analizând dacă în speţă sunt întrunite cele trei condiţii menţionate mai sus, instanţa de fond a constatat următoarele:
- referitor la prima condiţie, s-a reţinut că raportul de control pe care s-a întemeiat decizia de angajare a răspunderii solidare, contestată în cauză, reţine eronat că ambele societăţi, reclamanta şi debitoarea, se află sub controlul intervenientei SIF Oltenia SA, deoarece, chiar dacă această situaţie se regăseşte la reclamanta SC C. SA, în cazul SC C. SA, intervenienta nu deţine decât 41,71% din acţiuni, potrivit chiar deciziei de angajare a răspunderii solidare;
- nu se poate reţine nici faptul că debitoarea, care este acţionară a reclamantei ar deţine controlul asupra acesteia, deoarece potrivit hotărârii din 09 ianuarie 2007 a Consiliului de Administraţie al SC C. SA, debitoarea deţine la reclamantă doar 37,21% din acţiuni.
A concluzionat instanţa de fond că această condiţie privind deţinerea controlului, comună tuturor cazurilor de răspundere solidară, nu este întrunită în speţă, astfel încât este inutil a se mai analiza dacă celelalte două condiţii cumulative sunt îndeplinite, motiv pentru care nu se poate angaja răspunderea solidară a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Recurenta a criticat hotărârea judecătorească arătând că în mod eronat instanţa fondului a reţinut neretroactivitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., pe baza cărora a fost contestată răspunderea solidară şi nu au fost analizate condiţiile impuse de lege pentru stabilirea răspunderi solidare a reclamantei cu debitoarea insolvabilă.
Din probatoriul administrat rezultă fără posibilitate de tăgadă, că dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., au fost introduse în acest cod prin Legea nr. 210/2005.
Raporturile juridice pentru care s-a reţinut răspunderea solidară, au avut loc sub imperiul vechii legii, SC C. SA a fost înfiinţată înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor mai sus invocate, legea dispunând doar pentru viitor.
În speţă, nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât, ar fi trebuit ca după intrarea în vigoare a acestei dispoziţii, intimata să dobândească în proprietate de la debitoare active care să reprezinte cel puţin ½ din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditoarei.
Acest drept de proprietate a fost dobândit de intimată, cum rezultă din actele dosarului sub imperiul legii vechi, care nu reglementa angajarea răspunderii solidare.
De asemenea instanţa fondului a ţinut seama şi de concluziile expertului contabil în pronunţarea sentinţei recurate, care a conchis în acelaşi sens, respectiv faptul că în speţă nu se pot aplica dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.
Este şi motivul pentru care instanţa Curţii de Apel a admis şi cererea de intervenţie accesorie formulată de SIF Oltenia SA, condiţia privind deţinerea controlului, comună tuturor cazurilor de răspundere solidară nefiind îndeplinită.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, împotriva sentinţei nr. 377 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5791/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 926/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
