ICCJ. Decizia nr. 5781/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5781/2010
Dosar nr. 2926/54/2009
Şedinţa publică de la 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 179 din 26 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea precizată privind pe reclamantul C.G. şi pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării. A anulat Ordinul nr. 1947 din 8 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
A dispus revenirea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ordinului contestat şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile băneşti aferente perioadei eliberării din funcţie şi până la pronunţarea hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Asupra excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, precum şi în raport de obiectul acţiunii, invocate de pârât, a reţinut caracterul neîntemeiat al acestora.
În acest sens, a constatat că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant, copia înregistrării acstei plângerii aflându-se depusă la dosar.
Referitor la lipsa de obiect a acţiunii a reţinut că distincţia pe care o face pârâtul între actele cu executare succesivă şi actele cu executare uno ictu nu prezintă relevanţă pentru cauza de faţă, faptul că reclamantul contestă legalitatea unui act administrativ, atribuie acţiunii un obiect, determinat, licit şi posibil.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 1947 din 08 octombrie 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1012 din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care fusese numit reclamantul în funcţia de director coordonator al Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Gorj, în baza O.U.G. nr. 37/2009. Acesta a exercitat atribuţiile funcţiei în baza contractului de management din 28 mai 2009.
A mai reţinut că în ordinul contestat au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 105/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, astfel încât este evidentă nelegalitatea actului administrativ.
2. Recursul pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
Împotriva sentinţei nr. 179 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect deşi ar fi trebuit să reţină, în fapt, că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii. Mai arată recurentul-pârât că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2241 din 09 octombrie 2009 tară să constate că actul de numire a fost fundamentat, printre altele pe dispoziţiile art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009, 1936 din 08 octombrie 2009, act normativ declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
La data emiterii Ordinului nr. 1947 din 08 octombrie 2009 pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul-reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
A fost invocată şi Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi.
3. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În primul rând Înalta Curte va înlăturate criticile referitoare la lipsa de obiect a acţiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi apreciază că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanţă sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte juridice.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin Ordinul nr. 1012 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Gorj, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul nr. 1947 din 08 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1061 din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi a contractului de management din 15 august 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management din 28 mai 2009 şi H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. l pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin art. l pct. 1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Arad s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1061 din 28 mai 2009 cât şi contractul de management încheiat între părţi la 15 august 2009 în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 2241 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1061 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 179 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea precizată, formulată de C.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5731/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5791/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
