ICCJ. Decizia nr. 5731/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5731/2010
Dosar nr. 1341/59/2009
Şedinţa de la 17 decembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta l.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare din 18 august 2009, prin care s-a dispus recuperarea faţă de reclamantă a sprijinului financiar nerambursabil, acordat acesteia prin contractul de finanţare din 19 august 2005 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă în data de 16 septembrie 2009.
A mai solicitat reclamanta, să se constate că nu a intervenit rezoluţiunea contractului de finanţare, iar obligaţiile reclamante aferente acestui contract au fost îndeplinite în mod corespunzător, însă contractul este suspendat din cauza stării de incompatibilitate înregistrate în urma alegerii ca primar al Comunei P. a rudei de gradul I, d-na. B.R.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în calitate de persoană fizică autorizată, a încheiat contractul de finanţare din 19 august 2005, privind acordarea unui sprijin nerambursabil în cuantum de 46.067,50 RON, iar în baza acestui contract a achiziţionat un tractor.
A mai arătat reclamanta că, pentru a evita conflictul de interese în cauză, întrucât mama sa B.R. a fost aleasă primar al Comunei P., iar în desfăşurarea activităţii PFA I.M., era necesară colaborarea cu administraţia publică locală, a întrerupt temporar activitatea pe perioada mandatului de primar al numitei B.R., terenul fiind arendat către SC A.C. SRL.
Reclamanta a mai arătat că în urma controlului efectuat în cauză de reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, s-a apreciat că reclamanta a încălcat prevederile contractuale cuprinse la art. 3, 14 şi 17 din contractul de finanţare, prin încetarea temporară a activităţii.
Prin sentinţa nr. 181 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că incidenţa dispoziţiilor C. proc. fisc. pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 şi art. 10 din O.G. nr. 79/2003.
Raportat la aceste reglementări s-a reţinut că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competenţa materială a instanţei fiind guvernată de criteriul valoric şi nu de nivelul autorităţii publice care emite un act fiscal.
Prin sentinţa nr. H97/CA din 14 septembrie 2010, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acţiunii care constă în anularea unor acte administrative emis£de o autoritate publică centrală, respectiv procesul verbal de constatare din 18 august 2009 şi decizia nr. 21986 din 16 septembrie 2009, sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar criteriul valoric avut în vedere, este irelevant, atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva titlului de creanţă fiscal.
Soluţionând conflictul negativ ivit între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului de utilizare de către reclamantă a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul verbal de constatare din 18 august 2009 de către pârâtă.
Prin acest proces verbal s-a constatat că PFA I.M. datorează pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit suma de 46.067,50 RON, reprezentând creanţă principală, penalităţi şi dobânzi conform contractului de finanţare din 19 august 2005, cu care a fost impus reclamantei în temeiul O.G. nr. 79/2003.
Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către PFA I.M. a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.
Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanţă, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul verbal de constatare din 18 august 2009 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc.
Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Din acest motiv, competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal ce soluţionează plângerea împotriva deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcţie de suma contestată, conform textului legal amintit şi nu în funcţie de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanţă.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe l.M. şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5726/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5781/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
