ICCJ. Decizia nr. 946/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 946/2010
Dosar nr.38908/3/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.E.E., constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea din 25 ianuarie 2007 adresată de Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat verificarea pârâtului în calitate de deţinător al titlului de revoluţionar, întocmindu-se Nota de constatare din 08 august 2008 prin care s-a constatat că la data de 30 ianuarie 1980 pârâtul a semnat un angajament de colaborator furnizând o serie de informaţii din categoria celor prevăzute la art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Tribunalul Bucureşti, prin încheierea camerei de consiliu - din data de 5 decembrie 2008, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a modificărilor legislative.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1612 din data de 14 aprilie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul D.E.E. şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 colaborator al Securităţii este "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Colaborator al Securităţii, arată prima instanţa, este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
În fine, constată prima instanţă că pârâtul a arătat organelor de securitate că anumiţi angajaţi ascultă posturi de radio străine, deţin mijloace de propagandă străine (reviste), au rude în străinătate, etc. şi că aceste informaţii au fost furnizate în baza unui angajament de colaborare semnat de pârât.
Înalta Curte, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentului-pârât la data de 25 mai 2009, iar cererea de recurs a fost transmisă prin oficiul poştal la data de 12 iunie 2009, (conform ştampilei aplicate de către Oficiul Poştal), cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.
Văzând dispoziţiile art. 301 raportate la art. 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.E.E. împotriva Sentinţei nr. 1612 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 947/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 930/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
