ICCJ. Decizia nr. 951/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 951/2010
Dosar nr.388/2/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2009, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de stabilire a datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi pe cale de consecinţă să fie obligat la primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, de îndată.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a depus o cerere pentru programarea în vederea depunerii cererii şi documentelor aferente pentru redobândirea cetăţeniei române în luna octombrie 2008 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău. A invocat obligaţia de soluţionare a cererii într-un termen rezonabil, termen care nu a fost respectat de pârât.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că cererile sunt procesate în ordine cronologică, fiind inechitabilă soluţionarea "peste rând" a cererii reclamantului, datorită numărului foarte mare de astfel de solicitări, precum şi dificultăţile generate de spaţiul prea mic al secţiei consulare, numărul restrâns de funcţionar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1228 din data de 24 martie 2009, a admis în parte acţiunea precizată şi formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pe acesta din urmă să stabilească de îndată data la care reclamantul să fie invitat pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale şi a obligat pârâtul la 300 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Reclamantul fiind cetăţean al Republicii Moldova şi-a exprimat intenţia de a redobândi cetăţenia română, sens în care, în luna octombrie a anului 2008, s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău pentru a depune cerere, în sensul dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991.
A arătat instanţa că instituirea prin lege a unui anumit termen pentru soluţionarea unei cereri nu induce decât o prezumţie simplă a legiuitorului în sensul că termenul statuat ar fi suficient pentru soluţionarea unei cereri.
A mai susţinut prima instanţă că nimeni nu contestă numărul covârşitor de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutăţile inerente în gestionarea unui asemenea număr de cereri, în condiţiile personalului redus al secţiei consulare şi al insuficienţei spaţiului, însă astfel de aspecte nu pot amâna la nesfârşit depunerea cererilor de către solicitanţi.
În fine, instanţa, susţinând că termenul de aproape 5 luni cât a trecut de la formularea cererii poate fi considerat mai mult decât rezonabil în accepţiunea art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, "Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie".
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, instanţa a arătat că întârzierea în soluţionarea cererii reclamantului nefiind majoră nu este de natură a-l prejudicia, cu atât mai mult cu cât parte din termenul de aproape 5 luni s-a consumat pe parcursul derulării procedurii judiciare.
Considerând-o netemeinică şi nelegală, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre interpretând greşit legea, astfel:
Recurentul-pârât susţine că instanţa în mod greşit a reţinut că, prin trecerea celor 5 luni, a fost încălcat termenul rezonabil în sensul art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea în vedere determinările externe care au conturat situaţia specifică derulării procedurii consulare.
Se susţine că, în prezent, stadiul procesării cererilor a atins un nivel satisfăcător, dificultăţile actuale fiind determinate de acumulările din perioada în care nu se înregistra ritmul actual de lucru şi că ministerul nu îşi poate organiza activitatea în Republica Moldova similar autorităţilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, astfel că nu se poate reţine culpa administrativă a instituţiei.
Recurentul-pârât critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul faptului că ministerul nu poate fi obligat, în temeiul Legii contenciosului administrativ, cu încălcarea principiului nediscriminării, să soluţioneze cererea reclamantului cu prioritate faţă de persoanele care au depus cereri în aceeaşi perioadă, dar care nu au formulat acţiuni în justiţie.
Mai critică soluţia instanţei de fond, susţinând că nu există un termen prevăzut de lege pentru a primi cererea de redobândire a cetăţeniei şi că instituţia ar trebui să beneficieze de un interval de timp rezonabil în care să emită invitaţia către reclamant în vederea depunerii dosarului de redobândire a cetăţeniei.
Susţine recurentul-pârât că instanţa nu a avut în vedere faptul că reclamantul a primit răspuns la cererea adresată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi că simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezei reglementate de acest text de lege, atâta timp cât răspunsurile primite de reclamant nu cuprindeau un refuz de soluţionare a cererii, ci arată condiţiile concrete în care cererea urma să fie procesată.
În concluzie, a arătat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile existenţei unui refuz de rezolvare a cererii reclamanţilor, conform definiţiei legale a acestei noţiuni, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezei avută în vedere de legiuitor.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Începând cu data de 13 octombrie 2008, intimatul-reclamant s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei din României din Chişinău cu solicitarea de a i se comunica data la care va putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de documentaţia prevăzută de Legea nr. 21/1996, aşa cum reiese din înscrisul depus la dosarul de fond.
Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova, prin adresa emisă în 22 octombrie 2008, a răspuns că invitaţia urmează a fi adresată în raport cu evoluţia procesului de analizare a scrisorilor de intenţie depuse, cu precizarea în ceea ce priveşte întârzierea în efectuarea programărilor, Secţia Consulară a Ambasadei Românei în Republica Moldova a motivat-o prin numărul foarte mare de solicitări şi spaţiile limitate de care dispune ambasada pentru desfăşurarea activităţii cu publicul.
Aşadar, instanţa de fond, din înscrisurile depuse la dosar cât şi din dispoziţiile legale incidente în cauză, a încadrat corect acţiunea şi a constat că sunt îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii intimatului-reclamant în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Faţă de criteriile de apreciere a termenului rezonabil al duratei unei proceduri aplicabile şi celei administrative trebuie avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 parag. l 1 din Convenţia pentru apărarea dreptului şi libertăţilor fundamentale.
Astfel, dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei impun rezolvarea cererilor într-un termen rezonabil, încât, instanţa de fond a apreciat corect că data primei cereri (13 octombrie 2008) este în măsură să nu dea eficienţă legii menţionate mai sus.
Rezolvarea cererii, în materia contenciosului administrativ, înseamnă nu numai emiterea unui act administrativ ci şi efectuarea unei operaţiuni administrative sau constatarea unor fapte.
Curtea mai reţine că instanţa de fond întemeiat a apreciat că pârâtul nu a soluţionat cererea reclamantului într-un termen rezonabil, care la data pronunţării sentinţei recurate, era corespunzător unui interval de timp de 5 luni, iar la data pronunţării prezentei decizii, este corespunzător unui interval de timp de 11 luni.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinţei nr. 1228 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 950/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
