ICCJ. Decizia nr. 1086/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1086/2011
Dosar nr.1744/54/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta T.A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, suspendarea executării Ordinului nr. 1021 din 14 decembrie 2009 al Preşedintelui C.N.A.S., până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
Reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1021 din 14 decembrie 2009 s-a dispus revocarea mandatului acordat de Preşedintele C.N.A.S., urmare a modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii Contractului de management nr. 13 din 6 aprilie 2009, astfel cum au fost avizaţi prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.A.S. nr. 26 din 13 noiembrie 2009.
Prin Sentinţa nr. 395 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta T.A.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ.
A constatat prima instanţă că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a făcut doar menţiunea formulării acţiunii în contencios administrativ, fără însă a dezvolta argumentarea îndeplinirii celor două condiţii de admisibilitate ale cererii de suspendare, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
În acest context, Curtea de Apel Craiova a reţinut că reclamanta nu a relevat nicio împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat şi nici nu a justificat în mod concret iminenţa producerii unui prejudiciu efectiv, revocarea mandatului acordat reclamantei neputând conduce în mod automat la producerea unei pagube, în absenţa unor alte împrejurări de fapt care să o circumstanţieze.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta T.A.E., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, în prima parte a acestuia, recurenta-reclamantă dezvoltă argumente legate de nelegalitatea şi netemeinicia ordinului de revocare a mandatului, reliefând aspecte ce ţin de fondul cauzei, respectiv anularea actului administrativ menţionat.
În continuare, se critică sentinţa atacată sub aspectul faptului că prima instanţă a făcut confuzie între două temeiuri legale, în sensul că deşi cererea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivarea instanţei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din aceeaşi lege, articol care nu a fost adus în discuţie.
Se mai arată că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că nu s-a făcut dovada iminenţei producerii unei pagube, în condiţiile în care reclamanta a avut calitatea de avocat anterior numirii în funcţia de Preşedinte la C.A.S. Dolj, iar pentru reintrarea în profesie trebuie să plătească o sumă de bani şi să aştepte întrunirea consiliului baroului pentru a face o cerere în acest sens.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că, recurenta-reclamantă încearcă să suplinească lipsa motivării cererii de chemare în judecată cu referire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a suspendării executării unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat constând în dovedirea unei aparenţe de nelegalitate şi iminenţa producerii unei pagube.
Având în vedere că prin acţiunea introductivă de instanţă, singurele motive pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea cererii de suspendare au fost cel referitor la existenţa pe rolul Curţii de Apel Craiova a Dosarului nr. 1604/54/2010 având ca obiect anularea Ordinului nr. 1021 din 14 decembrie 2009 şi cel cu privire la intenţia C.N.A.S. de a scoate la concurs postul pe care îl ocupa reclamanta, Înalta Curte va analiza legalitatea hotărârii atacate doar prin prisma acestor susţineri.
Toate argumentele prezentate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs cu referire la aparenta nelegalitate a ordinului atacat nu pot fi luate în considerare de instanţa de recurs, atâta vreme cât prima instanţă nu a fost învestită cu analizarea acestora.
Singura critică concretă adusă sentinţei atacate este aceea potrivit căreia deşi cererea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivarea instanţei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din aceeaşi lege, articol care nu a fost adus în discuţie.
Această susţinere este nefondată pentru următoarele argumente:
Curtea de Apel Craiova a reţinut corect temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, aspect consemnat în considerentele sentinţei recurate, menţionând şi faptul că există pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, acţiunea reclamantei privind anularea ordinului a cărui suspendare se solicită.
Din economia dispoziţiilor din Legea nr. 554/2004, care reglementează materia suspendării executării actului administrativ rezultă că, indiferent de temeiul juridic al cererii de suspendare, respectiv art. 14 ce vizează suspendarea executării în faza procedurii prealabile sau art. 15 referitor la suspendarea executării după introducerea acţiunii în contencios administrativ, condiţiile speciale de admisibilitate, în ambele situaţii sunt cele prevăzute de art. 14 alin. (1): „cazul bine justificat" şi „iminenţa producerii unei pagube" .
Din această perspectivă, în mod legal, prima instanţă, pentru a analiza temeinicia cererii de suspendare s-a raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul îndeplinirii celor două condiţii menţionate mai sus. Prin urmare, interpretarea recurentei, în sensul că hotărârea primei instanţe s-a întemeiat pe un alt temei de drept decât cel invocat în acţiune nu are suport juridic legal, art. 14 alin. (1) fiind sediul general al materiei suspendării executării actului administrativ, la care se raportează şi suspendarea solicitată în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a trecut cu uşurinţă peste iminenţa pagubei suferite de reclamantă prin emiterea actului administrativ, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, se aduc alte argumente decât cel invocat în acţiunea introductivă, legat de intenţia C.N.A.S. de a scoate la concurs postul de Director C.A.S. Dolj. Prima instanţă nu putea analiza această condiţie decât prin prisma acestui motiv, conform principiului disponibilităţii părţii, excedând competenţei sale suplinirea din proprie iniţiativă a lipsei argumentelor din partea reclamantei în dovedirea pagubei iminente.
De altfel, din actele dosarului de fond, rezultă că reclamanta nici pentru această unică susţinere vizând scoaterea la concurs a postului nu a produs nicio dovadă.
Concluzionând în sensul că, prima instanţă, prin sentinţa pronunţată a acţionat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de recurenta-reclamantă este vădit nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T.A.E., împotriva Sentinţei civile nr. 395 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1088/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
