ICCJ. Decizia nr. 1088/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1088/2011
Dosar nr.1127/57/2010
Şedinţa publică de Ia 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul F.D.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 408 din 23 aprilie 2009 şi a Deciziei nr. 598 din 25 februarie 2010 aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 666 din 27 februarie 2010 şi de Decizia nr. 943 din 30 iunie 2010 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa asupra legalităţii Ordinului nr. 408 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta Inspecţia Muncii, în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Prin Sentinţa nr. 221/F/CA din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de F.D.A. privind suspendarea executării Ordinului nr. 408 din 23 aprilie 2009 şi a Deciziei nr. 598 din 25 februarie 2010 aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 666 din 27 februarie 2010 şi prin Decizia nr. 943 din 30 iunie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 408 din 23 aprilie 2009, s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de Inspector Şef din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba pe care o ocupa reclamantul.
Prin Ordinul nr. 865 din 25 mai 2009 şi Decizia nr. 424 din 25 octombrie 2009 emise de M.M.F.P.S., în temeiul OUG nr. 37/2009, respectiv al OUG nr. 105/2009, reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba.
Prin Decizia nr. 598 din 25 februarie 2010, modificată prin Decizia nr. 666 din 27 februarie 2010 şi prin Decizia nr. 943 din 30 iunie 2010 emise de Inspecţia Muncii s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului, începând cu data de 1 iulie 2010, urmând ca acesta să îşi reia funcţia publică deţinută anterior.
A mai reţinut prima instanţă că dacă pentru Ordinul nr. 408 din 23 aprilie 2009 se poate susţine existenţa unui caz bine justificat, în condiţiile în care OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, în ceea ce priveşte condiţia iminenţei producerii unei prejudiciu, aceasta nu a fost dovedită, reclamantul continuând a ocupa funcţia de director coordonator la aceeaşi instituţie până la 1 iulie 2010.
Cu privire la celelalte decizii a căror suspendare a executării s-a solicitat, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a relevat împrejurări de natură a arunca o urmă de îndoială asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură aceste acte administrative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.D.A., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 408 din 23 aprilie 2009, a Deciziei nr. 598 din 25 februarie 2010, modificată prin Decizia nr. 666 din 27 februarie 2010 şi prin Decizia nr. 943 din 30 iunie 2010 emise de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare formulată împotriva acestor acte administrative.
În motivarea căii de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative atacate. În acest sens, a susţinut că prima condiţie a cazului bine justificat rezultă din însăşi situaţia de fapt şi de drept care este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului atacat. A susţinut că temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă îl reprezintă OUG nr. 105/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, la rândul ei, OUG nr. 37/2009 fiind declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară.
Referitor la condiţia privind paguba iminentă a arătat că este îndeplinită, întrucât salariul pe care l-a obţinut în funcţia de director coordonator era inferior celui pe care îl încasa pentru funcţia de inspector şef.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt şi de drept relevante articolele 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în faza procedurii prealabile administrative (art. 14), fie după declanşarea procedurii judiciare prin acţiunea în anularea actului (art. 15).
În ambele ipoteze, legea impune în mod cumulativ două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Îndeplinirea acestor două condiţii este analizată în funcţie de circumstanţele cauzei, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este circumscris de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţa de faţă, funcţia de director coordonator, personal contractual, pe care a ocupat-o reclamantul la Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7.10.2009 Curtea Constituţională declarând neconstituţională legea de aprobare a ordonanţei, având drept urmare lipsirea de efecte juridice a actelor administrative subsecvente, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie.
În condiţiile în care şi OUG nr. 105/2009 a fost la rândul ei declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, funcţia de conducător al serviciilor publice deconcentrate revine la regimul de funcţie publică, fiind astfel eliminată categoria directorilor-coordonatori şi coordonatori adjuncţi, ce aveau statutul de personal contractual.
Astfel, cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 414/2010, în urma constatării neconstituţionalităţii celor două ordonanţe de urgenţă în raport cu funcţiile de conducere înfiinţate la nivelul serviciilor publice deconcentrate, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele prevederile legale anterioare cuprinse în Legea nr. 188/1999.
În raport de cele arătate mai sus, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, astfel cum este definită sintagma prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, nici cea de-a doua condiţie, respectiv paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) litera ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public nu este întrunită, judecătorul fondului indicând împrejurările rezultate din probele cauzei pe baza cărora şi-a format convingerea că iminenţa pagubei nu este dovedită, în condiţiile în care reclamantul a beneficiat în continuare de o funcţie de conducere şi a avut venituri salariale chiar dacă într-o formă diminuată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul art. 14 alin. (4), corelat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei potrivit art. 304 pct. 6 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de F.D.A., împotriva Sentinţei nr. 221/F/CA din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1086/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1093/2011. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
