ICCJ. Decizia nr. 1123/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1123/2011
Dosar nr. 1835/44/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 1652 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului cu privire la funcţia de director coordonator al Clubului Sportiv Municipal D. Prin Ordinul nr. 1739 din 9 octombrie 2009 emis de aceeaşi autoritate pârâtă s-a dispus completarea primului ordin în sensul indicării ca temei legal a OG nr. 105/2009.
Ambele ordine, care produc acelaşi efect, demiterea reclamantului din funcţia publică de conducere, au fost motivate de aducerea la îndeplinire a prevederilor OG nr.105/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte.
Împotriva acestei măsuri reclamantul a formulat acţiune prin care acesta a solicitat desfiinţarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcţia avută anterior şi obligarea autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit precum şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinele nr. 1652 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1739 din 09 octombrie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia şi atribuţiile specifice postului din care a fost demis, a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile băneşti de care a fost lipsit, cu începere de la data demiterii şi până la reintegrarea efectivă şi totodată, a obligat-o pe aceasta la 3.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României.
Instanţa Constituţională a reţinut că OG nr. 37/2009, deşi abrogată şi declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost preluată integral în textul OG nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor instituţiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispoziţiunilor art. 115 alin. (6) din Constituţie potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului”.
Prin OG nr. 37/2009 aşa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament şi OG nr. 105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituţionalitatea şi celei din urmă, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională.
Instanţa de fond a obligat totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada demiterii sale nelegale din funcţie până la reintegrarea efectivă, iar potrivit art. 274 din C. proc. civ. ca parte căzută în pretenţii, autoritatea pârâtă a fost obligată şi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond A.N.S.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte examinând sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului constată că, în cauză, recursul declarat este formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul” să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta actului administrativ contestat sau, să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.
În virtutea principiului disponibilităţii părţii, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligaţii corelative unor drepturi, atât drepturile, cât şi obligaţiile fiind necesar a forma un conţinut reglementat de anumite norme juridice.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparţine numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de faţă, în raport de obiectul acţiunii şi de motivarea în fapt şi în drept a acesteia, rezultă că A.N.S.T. nu are calitate procesuală pasivă.
În pricina de faţă, părţi la judecata în primă instanţă a cauzei au fost reclamantul D.C. şi pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, al cărui conducător este emitentul actelor administrative contestate, numai aceste persoane - nu şi alte entităţi, cum este A.N.S.T., indiferent dacă au sau nu personalitate juridică - putând exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Aceasta, întrucât, în contenciosul administrativ, calitatea procesuală pasivă nu depinde de posesia personalităţii juridice a autorităţii publice chemate în judecată, ci de capacitatea acesteia de a emite/adopta acte administrative.
În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Aşadar, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât, în măsura în care este emitentul actului administrativ contestat sau nu a soluţionat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Cum, în cauza de faţă, A.N.S.T. nu a fost parte la judecata în primă instanţă a cauzei iar recursul a fost declarat de această autoritate, în nume propriu iar nu în reprezentarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, constatându-se întemeiată excepţia invocată, va fi respins recursul, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă, examinarea motivelor de recurs fiind, în această situaţie, de prisos.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1124/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
