ICCJ. Decizia nr. 1124/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1124/2011
Dosar nr. 5106/121/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 102 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea privind contestaţia împotriva deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de D.G.F.P. Galaţi, formulată de contestatoarea SC T. SRL Galaţi, în contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Galaţi şi A.F.P. Galaţi.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Decizia de impunere fiscală nr. 1502 din 12 februarie 2009 şi raportul de inspecţie fiscală - R.I.F. din aceeaşi dată au fost stabilite în sarcina reclamantei SC T. 2 SRL Galaţi, obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 674.404 RON constând în 568.319 RON impozit pe profit şi 106.085 RON majorări de întârziere.
Organele de control au considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 RON reprezentând marfă achiziţionată de la SC I.C. SRL. Refuzul deductibilităţi a fost motivat prin aceea că furnizarea reclamantei, SC I.C. SRL era declarată inactivă în perioada ianuarie - iulie 2008 când reclamanta a pretins că a cumpărat de la aceasta deşeuri metalice. Această societate a fost declarată inactivă potrivit Ordinului Miniterului Finanţelor Publice nr. 832 din 11 octombrie 2006 publicat în M. Of. nr. 850/17.10.2006.
Până la data controlului efectuat reclamantei, sus menţionata societate nu a fost reactivată, astfel încât organele fiscale nu au luat în consideraţiune operaţiunile efectuate de aceasta.
În motivarea deciziei de impunere a fost invocat art. 21 alin. (4) lit. r) din Cod Fiscal, potrivit căruia „nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv a cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat".
Contestaţia formulată împotriva acestor acte administrative a fost respinsă prin Decizia nr. 232 din 20 august 2009.
În motivarea acţiunii de anulare a actelor de impunere fiscală şi constatare a nelegalităţii Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006, reclamanta a susţinut că deşi furnizorul SC I.C. SRL figura ca fiind inactiv în perioada în care au fost efectuate tranzacţiile menţionate în R.I.F., totuşi acesta a desfăşurat activităţi generatoare de venituri, depunând declaraţii fiscale. Faptul că cererea acesteia de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi a fost făcută cu mare întârziere nu-i poate fi imputată în privinţa derulării operaţiunilor comerciale efectuate în realitate. A invocat totodată şi nelegalitatea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006.
Cu privire la nelegalitatea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006, s-a apreciat că în afară de susţinerile reclamantei privitoare la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a făcut nicio susţinere referitoare la neconcordanţa cu legea a actului normativ criticat.
Cel care invocă excepţia de nelegalitate, a apreciat instanţa de fond, are obligaţia de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influenţeze soluţionarea fondului în cauza dedusă judecăţii.
Cum reclamanta nu a făcut nici susţineri şi nici dovezi în acest sens, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte actele de impunere fiscală, Curtea de Apel a constatat corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operaţiunile fiscale incriminate au fost într-adevăr efectuate cu o societate declarată inactivă. Dispoziţiunile art. 21 din Cod fiscal invocate de către autoritatea pârâtă sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nici o distincţie între contribuabilii inactivi care desfăşoară activitate, chiar împotriva legii şi cei ce nu desfăşoară efectiv activitate.
În fine, prima instanţă a mai reţinut că susţinerile reclamantei potrivit cărora ar fi fost culpa organelor fiscale care nu au soluţionat cu celeritate cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată, sunt lipsite de relevanţă juridică, starea de inactivitate fiind una de necontestat în plan formal şi procedural.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC T. SRL Galaţi a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu interpretarea greşită a legii.
Se apreciază în motivele de recurs că prima instanţă nu a făcut decât să menţioneze foarte succint că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, din actele depuse rezultând că acest alin. este citat şi în Decizia nr. 232/2009, recurentul arătând clar că trebuiesc îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de lege.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
La instanţa de fond prin sentinţa civilă atacată, contestatoarea prin reprezentant legal a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832/2006.
Acest ordin a fost emis în 11 octombrie 2006 de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care însă nu a figurat ca parte la soluţionarea pricinii de către Curtea de Apel Galaţi. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa competentă se pronunţă în şedinţa publică cu citarea părţilor şi a emitentului actului în litigiu.
Faţă de aceste considerente şi de dispoziţiile legale mai sus invocate, constatându-se că hotărârea judecătorească a fost pronunţată fără a fi citat emitentul ordinului în raport cu care s-a invocat excepţia de nelegalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de SC T. SRL Galaţi şi va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării pricinii se va cita Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emitentul actului administrativ, Ordinul nr. 832/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SRL Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1125/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
