ICCJ. Decizia nr. 123/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 123/2011
Dosar nr. 472/46/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 81/F-CONT din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii prin care reclamantul U.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 emis de pârât.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Conform susţinerilor reclamantului Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 i-a fost comunicat în luna noiembrie 2009, iar plângerea prealabilă a formulat-o la data de 25 februarie 2010, cu motivarea că la data respectivă Guvernul era provizoriu şi la fel şi ministru care conducea activitatea instituţiei emitente a ordinului în discuţie.
Or, potrivit textului art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speţă, aşa cum s-a arătat şi cum s-a consemnat în practicaua sentinţei reclamantul a recunoscut că nu s-a adresat autorităţii emitente a ordinului atacat în termenul prevăzut de lege, pentru revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ contestat.
Motivarea respectării dispoziţiei legale, pe considerentul expus de reclamant, nu poate fi primită atâta timp cât dispoziţia legală este imperativă şi nici părţile, după cum nici instanţa de judecată, nu pot deroga de la aceasta.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 81/F-CONT din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul U.I. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut în esenţă următoarele:
Astfel, recurentul arată că instanţa de fond, admiţând excepţia tardivităţii, a interpretat în mod greşit legea, respectiv dispoziţiile art. 7 din LCA, care pentru motive temeinice permit depăşirea termenului de formulare a plângerii prealabile cu încă şase luni; în acest sens, susţine recurentul că la dosarul cauzei se află ataşată dovada demersurilor făcute la autoritatea emitentă a actului contestat cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de lege, în opinia sa reprezentând motive temeinice, în sensul art. 4 din LCA, împrejurarea că, în acea perioadă, atât ministrul sănătăţii cât şi întreg Guvernul ara demis, aşa încât procedura prealabilă nu putea fi făcută decât după depăşirea respectivelor impedimente.
Mai consideră recurentul că interpretarea greşită a legii este confirmată şi de faptul că instanţa de fond nu a reţinut faptul că la data emiterii ordinului contestat se afla în concediul medical, fiind , astfel în imposibilitate de a avea cunoştinţă de existenţa ordinului de eliberare din funcţie, ce face obiectul prezentei contestaţii.
Printr-o ultimă critică formulată, susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond i-a respins cererea completatoare a acţiunii, pe motivul depăşirii primei zile de înfăţişare, în condiţiile în care, anterior fusese solicitată acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 7 LCA, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii. Termenele reglementate de art. 7 alin. (1) şi (7) din LCA, în care poate fi formulată plângerea prealabilă, îşi găseşte raţiunea în considerente ce ţin de respectarea principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice
Aşadar, recurentul era obligat potrivit art. 7 alin. (1) din LCA, înainte de a se fi adresat instanţei de contencios administrativ, să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ individual, termen care pentru motive temeinice, putea fi prelungit până la 6 luni de la data emiterii actului administrativ contestat.
În cauză, cum actul administrativ unilateral contestat a fost comunicat recurentului la sfârşitul lunii noiembrie iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 1 martie 2010, fără a se face dovada, în cauză, a existenţei unor motive temeinice, care să atragă incidenţa dispoziţiile art. 7 alin. (7) LCA, în mod corect instanţa de fond a conchis asupra inadmisibilităţii cererii reclamatului în raport cu exigenţa termenului imperativ de 30 de zile reglementat de art. 7 alin. (1) din LCA.
Înalta Curte va înlătura, astfel, toate criticile formulate de recurent, constatând că fiind nefondate susţinerile potrivit cărora interimatul de la nivelul conducerii Ministerului Sănătăţii ar putea fi reţinut drept motiv temeinic, în sensul art. 7 alin. (7) din LCA, în condiţiile în care activitatea respectivei autorităţi publice nu a fost afectată de împrejurarea invocată de recurent.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul U.I. împotriva sentinţei nr. 81/F-CONT din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1231/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
