ICCJ. Decizia nr. 132/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 132/2011
Dosar nr. 8253/2/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului M.C.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, conform notei de constatare nr. S/DI/3175 din 03 noiembrie 2008, că pârâtul a fost recrutat în anul 1977 în scopul cunoaşterii cetăţenilor români şi străini, ce manifestă preocupări pentru a-şi crea relaţii cu militarii şi membrii lor de familie în scopul exploatării informative a acestora, semnalării cetăţenilor cu activitate duşmănoasă, a locurilor şi mediilor frecventate de cadrele militare, a persoanelor civile cunoscute cu rude sau relaţii în străinătate, care au legături cu militari şi rudele acestora.
A mai susţinut reclamantul că în anul 1980, devenit student al Academiei de Studii Economice, pârâtul este reînregistrat în calitate de colaborator iar la data de 17 februarie1984, prin nota semnată a fost de acord de a colabora în continuare cu organele securităţii în scopul cunoaşterii şi prevenirii unor aspecte negative din cadrul întreprinderii de Industrializare a Laptelui Giurgiu, unde îşi desfăşura activitatea. Arată că angajamentul pârâtului a fost semnat la 5 mai 1977, acesta având numele conspirativ de informator I.V., respectiv V.
Susţine reclamantul că informaţiile furnizate Securităţii de către pârât referitoare la aspectele de viaţă privată şi de disciplina muncii, sunt de natură să conducă la concluzia încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării instanţei, în sensul că acţiunea nu poate fi promovată în lipsa unui aviz scris, motivat în fapt şi în drept, al Direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S., dispoziţie reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008 de aprobare a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a C.N.S.A.S.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în cauza de fată nu subzistă niciuna din condiţiile care definesc sintagma de colaborator al Securităţii întrucât din materialul probator existent nu reiese că ar fi furnizat informaţii care să lezeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de natura celor invocate de reclamantă.
A mai arătat că simple comparaţii a angajamentului datat 5 mai 1977, cu înscrisurile iscălite V., relevă că aceste înscrisuri nu aparţin pârâtului, nefiind semnate de acesta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 148 pronunţată în data de 12 ianuarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.C.M., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut, că.
Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de către pârât în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din OUG nr. 24/2008 şi art. 35 alin. (5)din Hotărârea nr. 2 de aprobarea a Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., este întemeiată cu motivarea că avizul Direcţiei Juridice nu are relevanţă, nu este obligatoriu, în procedura de sesizare a instanţei de judecată prevăzută de art. 8 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
La termenul de judecată de la data de 12 ianuarie 2010, instanţa a dispus administrarea probei privind verificarea de scripte în condiţiile art. 177 şi urm., pârâtul depunând la dosarul cauzei mai multe înscrisuri pentru verificare.
Instanţa a constat că reclamantul a înţeles să probeze calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului cu notele întocmite şi semnate de acesta sub numele conspirativ „V." sau „I.V." şi cu angajamentul semnat de către acesta la data de 9 mai 1977.
Noţiunea de colaborator al Securităţii în accepţiunea legii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai securităţii coordonau activitatea informatorilor.
Probele administrate în cauză au conturat din conţinutul definiţiei menţionate doar activitatea pârâtului de furnizare de informaţii sub orice formă, precum note şi rapoarte scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
S-a apreciat că informaţiile din notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerinţe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist,sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din conţinutul notei din 11 decembrie 1984, reiese că la acea dată pârâtul ar fi informat organele Securităţii că planul de producere al laptelui se realizează pe judeţ cât şi pe unităţi din afara judeţului corespunzător, iar din notele din 17 februarie 1984, 23 aprilie 1984 şi 18 mai 1984 reiese că pârâtul ar fi oferit informaţii despre mai multe persoane, respectiv aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce priveşte activitatea profesională sau dimpotrivă la adresa altora.
Aceste informaţii, prin natura şi scopul lor, precum şi cele referitoare la modalitatea în care se desfăşura activitatea de producţie în cadrul întreprinderii de fabricarea laptelui al cărui angajat era pârâtul la acel moment nu pot fi apreciate ca fiind de natură să conducă la posibilitatea restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A mai reţinut instanţa că aprecierile şi caracterizările iniţial pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior, precum şi în contextul în care ulterior activitatea sursei „V." a fost considerată „ca aparţinând unei persoane delăsătoare" nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile OUG 24/2008.
In ceea ce priveşte informaţiile pe care pârâtul le-ar fi oferit în legătură cu atitudinile necorespunzătoare din partea studenţilor străini din grupa sa de studii în perioada în care a frecventat cursurile ASE, acestea sunt consemnate doar în cuprinsul notei de analiză întocmită de un lucrător al Securităţii, notă care nu cuprinde o detaliere a naturii acestor informaţii pentru a se putea aprecia dacă au fost de natură să conducă la afectarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pe de altă parte, analizând semnătura existentă pe angajamentul pe care pârâtul l-ar fi dat în vederea colaborării cu organele Securităţii (fila 36 dosar) şi cu cea existentă pe notele informative, instanţa a constat că există diferenţe vizibile între acestea.
În acest context, s-a concluzionat că în mod evident din niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că informaţiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod integritatea fizică sau psihică a persoanelor despre care acesta a menţionat în notele oferite.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că urmare a unei interpretări eronate a materialului probator administrat s-a ajuns la concluzia că intimatul-pârât nu are calitatea de colaborator al Securităţii, în opinia recurentului concluzia corectă fiind aceea că în ceea ce-l priveşte pe acesta sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, prima condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, anume furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, a fost demonstrată cu prisosinţă de conţinutul notelor întocmite de pârât în care se făcea referire la „atitudini necorespunzătoare din partea studenţilor străini din grupa sa de studii". Faptul că datele furnizate despre colegi „au constituit bază a unor informări pentru conducerea unităţii şi pentru factorii educaţionali şi de decizie din facultate" arată caracterul important, din perspectiva Securităţii, al acestor informaţii.
S-a considerat de către recurent şi că denunţarea persoanelor cu „anturaj neserios" sau a acelora ci căror prieteni aveau o ţinută „ieşită din comun" vizează tot cetăţeni a căror atitudine nu era pe placul autorităţilor comuniste, iar urmărirea unor persoane pentru astfel de motive era tipică regimului totalitar.
În privinţa celei de-a doua condiţii care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, aceasta trebuie interpretată în sensul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate, iar în cauză şi această condiţie este îndeplinită, fiind exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se refera în declaraţiile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o activitate de investigare din partea Securităţii. Or, consideră recurentul, aceasta presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată, drept recunoscut de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând cauza prin prisma celor cuprinse în cererea de recurs şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
După cum se poate lesne observa din considerentele hotărârii instanţei de fond, probatoriul administrat a fost interpretat prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 modificată, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, articol în care legiuitorul lămureşte înţelesul expresiei „colaborator al Securităţii".
În urma coroborării înscrisurilor depuse la dosar, a verificării de scripte la care s-a procedat în temeiul art. 177 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul fondului a ajuns la concluzia corectă că acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. este neîntemeiată.
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) fraza I din OUG nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se cere întrunirea cumulativă a două condiţii, pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii mai înainte amintite, regăsindu-se doar activitatea pârâtului de furnizare de informaţii sub orice formă, precum şi note şi rapoarte scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Judecătorul fondului a procedat la o analiză atentă a notelor întocmite de „sursa V.", constatând că în cea din 11 decembrie 1984 pârâtul informa că planul de producere al laptelui pe judeţ şi pe unităţile din afara judeţului se realizează corespunzător, iar cele din 17 februarie 1984, 23 aprilie 1984 şi 28 mai 1984 conţin informaţii despre mai multe persoane, fie sub forma unor aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce priveşte activitatea profesională, fie dimpotrivă la adresa altora.
În privinţa informaţiilor oferite în legătură cu atitudinile necorespunzătoare din partea studenţilor străini din grupa sa de studii în perioada în care a frecventat cursurile ASE, a reieşit că aceste informaţii sunt consemnate într-o notă de analiză întocmită de un lucrător al Securităţii şi nu sunt detaliate (filele 45-46 dosar fond).
Extrem de relevante sunt pentru concluzia corectă a instanţei de fond şi caracterizările organelor de securitate, ulterioare recrutării pârâtului, în care activitatea sursei „V." este considerată a fi a unei „persoane delăsătoare", şi nu în ultimul rând constatarea în mod nemijlocit, cu ocazia verificării de scripte, că există diferenţe vizibile între semnătura existentă pe angajamentul pe care l-ar fi dat în vederea colaborării cu organele Securităţii şi semnătura aflată pe „notele informative". Acest ultim aspect nu face altceva decât să pună sub semnul întrebării valoarea probatorie a înscrisurilor de care autoritatea reclamantă se prevalează.
Existenţa unor sintagme ca „ţinută ieşită din comun", „anturaj neserios" în documentele depuse la dosar în susţinerea acţiunii formulate în temeiul OUG nr. 24/2008 este irelevantă pentru ceea ce s-a urmărit prin reglementarea în discuţie şi anume aceea de a se constata calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii de către instanţa de judecată la cererea C.N.S.A.S. (art. 11 din actul normativ).
Indiscutabil, în cauză nu s-au produs dovezi de natură a se circumscrie celei de-a doua condiţii impuse de lege, anume ca informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De altfel, aşa cum se poate observa şi din cuprinsul cererii de recurs, legat de această a doua condiţie, recurentul nu arată în concret ce critici aduce modului de abordare al instanţei de fond, rezumându-se la a invoca dreptul la viaţă privată, considerat a fi fost încălcat prin acţiunile pârâtului şi considerând că acesta „putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate".
Înalta Curte apreciază ca insuficiente probele aduse în faţa instanţei de judecată pentru a se constata că pârâtul are calitatea de colaborator al Securităţii, în condiţiile în care nu este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se face aplicaţia art. 11, alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare şi pentru că îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe legale este obligatorie pentru a deveni incidentă OUG nr. 24/2008.
Ca urmare, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 148 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 14/2011. Contencios → |
|---|
