ICCJ. Decizia nr. 129/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 129/2011
Dosar nr. 15864/3/2009
Şedinţa de la 12 ianuarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2008, sub nr. de dosar 3953/3/2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se procedeze la calcularea pentru viitor a indemnizaţiei brute lunare, având în vedere vechimea în avocatură, care este asimilată vechimii ca magistrat, potrivit art. 3 din OUG nr. 27/2006 raportat la art. 86 din Legea nr. 303/2004, la plata diferenţei de salariu ce rezultă în urma calculării corecte a salariului, având în vedere perioada de la data angajării, 09 martie 2006, la zi precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă referitoare la drepturile băneşti, în baza art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 92/1976.
În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a arătat că, deşi, în perioada 1996-2006 a funcţionat ca şi avocat în cadrul Baroului Bucureşti, iar potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 vechimea în avocatură este asimilată vechimii ca magistrat, drepturile sale salariale aferente funcţiei de procuror au fost calculate începând cu data de 09 martie 2006, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din OUG nr. 27/2006
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 5 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că pretenţiile deduse judecăţii în prezentul proces au ca obiect drepturi salariale de natura celor la care fac referire art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, aşa încât in raport şi de dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie stabilită în conformitate cu regulile de drept comun aplicabile în cazul litigiilor de muncă, singurele care sunt în vigoare şi au incidenţă în prezenta cauză, respectiv cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 C. muncii, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 8135 din 18 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul a apreciat că, întrucât reclamanta contestă modul de calcul al indemnizaţiei brute, sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, care stabilesc procedura contestării la organele de conducere ale parchetului şi posibilitatea plângerii adresate secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Justiţie sau a Curţii de Apel Bucureşti. Cum reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a plângerii cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 3546 din 23 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Astfel, Curtea de apel a apreciat că întrucât prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta nu a înţeles să conteste modalitatea în care i-au fost stabilite drepturile salariale, ci nereţinerea la calculul vechimii în magistratură şi deci, la calcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi a vechimii avută ca avocat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 din OUG nr. 27/2006, ci dreptul comun în materie, respectiv dispoziţiile Codului muncii, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.
Analizând cauza, in raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, Înalta Curte constata că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Astfel, din analiza cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanţa de fond rezultă, fără putere de tăgadă, că reclamanta prin acţiunea formulată a înţeles să conteste indemnizaţia brută lunară ce i-a fost stabilită potrivit art. 1, art. 3 şi art. 9 din OUG nr. 27/2006, respectiv modul de stabilire a coeficientului de ierarhizare, prevăzut la lit. A), pct. 28 din Anexa la OUG nr. 27/2006, prin prisma interpretării de către angajator, respective Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , a noţiunii de vechime în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ceea ce echivalează cu o contestaţie, în sensul art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi care potrivit alin. (2) a aceluiaşi articol, atrage competenţa secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.E.G. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 132/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
