ICCJ. Decizia nr. 14/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 14/2011
Dosar nr. 1162/39/200.
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul I.C. a solicitat anularea Hotărârii nr. 832 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, obligarea C.S.M. să propună Preşedintelui României numirea sa în funcţia de procuror fără examen sau concurs, întrucât îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta, precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat faptul că a formulat cerere pentru numirea în funcţia de procuror, fără examen sau concurs, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, iar prin Hotărârea nr. 293 din 27 noiembrie 2007 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat faptul ca îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de procuror, fără examen sau concurs.
Reclamantul a criticat faptul că, deşi s-au constatat îndeplinite condiţiile legale de către Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în mod nelegal, prin hotărârea ce face obiectul acţiunii de faţă, a respins cererea sa de numire în funcţia de procuror.
Prin Decizia nr. 1952 din 15 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a trimis cauza pentru competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ, având în vedere că petentul nu are calitatea de magistrat iar hotărârea ce face obiectul acţiunii de faţă are caracterul unui act administrativ.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii Bucureşti a formulat întâmpinare, invocând în principal, inadmisibilitatea acţiunii întrucât reclamantul nu a urmat, anterior sesizării instanţei, procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 160 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a acţionat în limita atribuţiilor sale legale, realizând o selecţie între candidaţi, în limita locurilor disponibile, având în vedere datele ce rezultă din dosare profesionale ale candidaţilor, iar pe de altă parte, reglementarea art. 2 alin. (5), (7), (8), (9) şi (10) din Legea nr. 303/2004 nu constituie pentru orice candidat un drept la numirea în funcţie, ci doar o vocaţie
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I.C., criticând-o pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului său la apărare deoarece la termenul când s-a judecat pricina s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive de sănătate, aspect dovedit cu actul medical depus la dosar, că raporturile sale juridice cu intimatul s-au născut anterior abrogării art. 33 alin. (5) – (10) din Legea nr. 303/2004 şi că procedura de selecţie nu este un atribut al Plenul Consiliului Superior al Magistraturii ci al Secţiei de procurori.
Prin Decizia nr. 3104 din 04 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul formulat de reclamant şi s-a dispus casarea sentinţei civile nr. 160 din 12 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte a arătat că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost respectat în condiţiile în care acesta a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei, însoţită de un certificat medical, însă instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 145 din 14 iunie 2010, pronunţată în rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.C.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa fondului a reţinut că din examinarea dispoziţiilor legale incidente se desprinde concluzia că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are competenţa de a aproba numirea în funcţia de judecător şi procuror fără concurs, secţiile neputând decât să recomande această numire, nefiind fondate motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 832 din 30 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pe care le invocă reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei atacate, susţinându-se că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că Hotărârea nr. 832 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. este legală, fără a avea în vedere faptul că intimatul-pârât a avut o „atitudine abuzivă" în condiţiile în care a transformat „interviul" derulat în faţa sa, într-un adevărat examen, deşi acesta nu trebuia să aibă loc, ci trebuiau verificate doar dosarele personale ale candidaţilor, ţinându-se seama de recomandările Secţiei pentru procurori, iar urmare a interviului au rămas neocupate 36 de posturi.
Recurentul susţine că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de onestitate, moralitate şi competenţă profesională, astfel că primirea sa în magistratură era oportună şi corectă.
De asemenea, recurentul menţionează că prima instanţă în mod eronat a apreciat cu privire la retroactivitatea dispoziţiilor legii noi privind instituirea examenului sau concursului pentru ocuparea postului de procuror, întrucât raporturile sale juridice cu C.S.M.-ul s-au născut anterior legii noi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentul a solicitat instanţei, în principal, anularea Hotărârii nr. 823 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsă cererea de numire în funcţia de procuror, fără concurs, avându-se în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (5), (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor cu modificările şi completările ulterioare, anterioare modificărilor prin OUG nr. 46/2008.
Potrivit art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, secţiile recomandă Plenului C.S.M. numirea persoanelor selectate pentru funcţia de judecător, respectiv procuror.
Candidaţii recomandaţi de secţii şi aprobaţi de plen, vor fi propuşi Preşedintelui României pentru numirea în funcţia de judecător, sau după caz, de procuror.
Deci, pentru a putea fi propus şi ulterior numit în funcţia de procuror, fără concurs, era necesară îndeplinirea a două condiţii cumulative, respectiv recomandarea secţiei în faţa căreia candidatul a susţinut interviul şi, ulterior, aprobarea Plenului, astfel cum prevăd dispoziţiile menţionate anterior. Prin urmare, actul privind propunerea de numire în funcţia de procuror, fără concurs, este unul complex, fiind rezultatul întrunirii mai multor voinţe juridice.
Numai îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii transformă vocaţia la numire a candidatului întru-un veritabil drept de numire în funcţia de magistrat.
Este adevărat că recurentul a primit recomandarea Secţiei pentru procurori, pentru a fi propus în funcţia de procuror, fără concurs, însă acest fapt nu conduce automat la obţinerea aprobării de către Plenul CSM.
După cum se constată, Plenul CSM prin Hotărârea nr. 832/2007 a respins cererile mai multor candidaţi, printre care şi reclamantul, care au urmat procedura în faţa CSM în vederea propunerii Preşedintelui României pentru numirea în funcţia de procuror, fără concurs, urmare a audierii acestora, a analizei performanţelor profesionale, astfel cum rezultă din înscrisurile prezentate, în temeiul art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 coroborate cu art. 33 alin. (5), (7), (8), (10) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia instanţei de fond cât şi Hotărârea nr. 832/2007 atacată în prezenta cauză sunt corecte, întrucât Plenului CSM îi revine competenţa exclusivă de a evalua în concret aspectele care să determine acţiunea de aprobare a numirii şi de a face propunerea către Preşedinte României, dreptul de selecţie fiind exercitat în limitele legii, recomandarea secţiei având doar valoarea unei propuneri.
Aceasta, întrucât potrivit art. 12 din Legea nr. 303/2004, admiterea în magistratură prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii reprezintă regula, iar numirea fără concurs – excepţia, astfel că este firesc să revină competenţa Plenului C.S.M. de a examina candidaturile persoanelor care solicită numirea în funcţia de judecător şi/ sau procuror, în acord cu cerinţele de bază instituite de lege (aptitudinea din punct de vedere medical şi psihologic şi buna reputaţie), prin prisma criteriilor aplicabile statutului magistraţilor în funcţie.
Faptul că a avut loc o audiere a tuturor candidaţilor de către Plen, cât şi faptul că au rămas neocupate o parte din locurile scoase la concurs, urmare a respingerii de către Plen a cererilor formulate de candidaţi, nu reprezintă o „atitudine abuzivă" a acestuia astfel cum susţine recurentul, având în vedere cele reţinute anterior cât şi faptul că dreptul la alegerea profesiei, implicit a funcţiei de procuror se subordonează interesului general al eficientizării actului de justiţie.
Criticile recurentului privind greşita apreciere asupra retroactivităţii dispoziţiilor legale privind instituirea examenului sau concursului pentru ocuparea postului de procuror sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit OUG nr. 46/2008 au fost abrogate dispoziţiile art. 33 alin. (5)-(107) din Legea nr. 303/2004, în sensul excluderii modalităţii de admitere în magistratură fără concurs, fiind apreciate că nu garantează asigurarea calităţii actului de justiţie, aceasta din urmă fiind indicatorul esenţial al performanţelor sistemului judiciar românesc, evaluat periodic de Comisia Europeană.
Însă, după cum se constată, la emiterea hotărârii atacate cât şi la pronunţarea soluţiei de către instanţa de fond s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 303/2004, în vigoare la momentul declanşării procedurii de numire în funcţia de procuror, fără concurs, cu incidenţă asupra situaţiei sale, anterioare OUG nr. 46/2008.
Prin urmare, criticile formulate sunt lipsite de suport real.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa de recurs apreciază ca nefondate criticile recurentului, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinţei civile nr. 145 din data de 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 143/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
