ICCJ. Decizia nr. 1291/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii. Decizia instanței de recurs.
Prin decizia nr. 3905 din 28 septembrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 163/F din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului S.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a de recurs a reținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile Legii nr. 309/2002, respectiv faptul că acesta ar fi efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.
2. Contestația în anulare formulată de contestatorul S.G. împotriva deciziei nr. 3905 din 18 septembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Motivele contestației au fost întemeiate pe dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ.
2.1. Contestatorul consideră că motivarea instanței de recurs este străină de pricină, deoarece din întregul material probator rezultă faptul că a efectuat stagiul militar în cadrul Brigăzii de Lucru Căi Ferate C.F.R. Detașamentul III, orașul Stalin.
Contestatorul a fost încorporat la 02 decembrie 1953 la Brigăzii de Lucru Căi Ferate C.F.R. Detașamentul III, orașul Stalin, și nu la 02 noiembrie 1953 la U.M. X, unitate care la acea dată nu exista.
2.2. Susținerile potrivit cărora nu s-a făcut dovada că a prestat muncă în timpul stagiului militar nu au niciun fundament.
Toate probele administrate demonstrează că în timpul stagiului militar contestatorul a muncit, iar dosarele unor colegi ai săi au fost admise.
3. Apărările formulate de intimata Casa Județeană de Pensii Brașov.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.
II. Considerentele instanței competente să soluționeze contestația în anulare formulată.
1. Contestația în anulare este nefondată.
1.1. Contestația în anulare poate fi formulată potrivit art. 317 C. proc. civ., în condițiile invocării lipsei de procedură cu părțile dosarului sau a necompetenței instanței ce a pronunțat hotărârea în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare mai poate fi introdusă împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
1.2. Pe calea contestației în anulare nu se poate obține rejudecarea fondului recursului pe motiv că "motivarea instanței de recurs este străină de pricină".
1.3. Motivul invocat se încadrează la cele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și este un motiv de recurs și nu de contestație în anulare.
1.4. La rândul său, prin invocarea unei greșeli materiale la judecarea recursului nu se poate înțelege o greșeală de judecată, ci doar greșeli de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
1.5. Aprecierea greșită a probelor nu se încadrează în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ., astfel încât și din acest punct de vedere, cererea nu poate fi admisă.
2. Față de acestea, nefiind întrunite dispozițiile art. 317,art. 318 C. proc. civ., s-a respins contestația în anulare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1383/2011. Contencios → |
|---|
