ICCJ. Decizia nr. 1383/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 217 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a) și b) și ale art. 225 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.
Instanța a fost sesizată prin încheierea din 21 mai 2009 de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Galați având ca obiect acțiunea formulată de C.G., deținută în Penitenciarul Galați, prin care contesta refuzul unității de deținere de a-i acorda dreptul la vizită intimă.
Pentru a pronunța soluția de admitere a excepției de nelegalitate, instanța a reținut că dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 1897/2006 instituie interdicții care nu sunt prevăzute de lege executării pedepselor.
în acest sens, s-a reținut că dispoziția potrivit căreia pot beneficia de vizita intimă doar persoanele condamnate definitiv, nu și cele aflate în stare de arest preventiv, încalcă prevederile Legii nr. 275/2006 care nu fac o astfel de distincție.
împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României și Penitenciarul Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în recursul formulat de Guvernul României s-a invocat faptul că instanța a soluționat cauza, fără a face aplicarea art. 246 C. proc. civ., în sensul de a lua act de renunțarea la judecată, manifestată de reclamanta C.G. în ședința publică din 07 octombrie 2010.
De asemenea, pârâtul a arătat că s-a aflat în imposibilitate de a-și formula apărări corespunzătoare, întrucât instanța nu a dispus comunicarea motivelor de nelegalitate invocate în susținerea excepției.
Atât Guvernul României, cât și Penitenciarul Galați au formulat critici ce au vizat fondul cauzei, învederând că prevederile art. 44 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1897/2006, care stabilesc condițiile de acordare a vizitei intime sunt legale, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 48 alin. (21) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca nefondate.
Motivul de recurs privind împrejurarea că instanța nu a constatat prin încheiere că reclamanta a renunțat la judecată nu este întemeiat.
Astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din 07 octombrie 2010, reclamanta C.G. a declarat verbal în ședință că, întrucât este condamnată definitiv, "renunță la dosar".
însă cauza la care se referă reclamanta privește litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Galați, în cadrul căruia judecătorul delegat, investit cu soluționarea plângerii deținutei, a invocat din oficiu excepția de nelegalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, aprobat prin H.G. nr. 1897/2006, respectiv art. 225 alin. (2) din același act normativ.
în consecință, prevederile art. 246 C. proc. civ. nu erau aplicabile, sub acest aspect critica adusă sentinței nefiind întemeiată.
De asemenea, Curtea nu poate primi nici motivul invocat de Guvernul României privind lipsirea sa de dreptul de a-și formula apărarea, instanța de fond amânând pronunțarea pentru a delibera și în vederea depunerii de concluzii scrise.
Recursurile sunt însă fondate referitor la fondul cauzei, instanța constatând în mod eronat nelegalitatea unor prevederi din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1897/2006.
Astfel, potrivit art. 43 alin. (1) lit. a) și b) din regulament [fost art. 44 alin. (1) lit. a) și b)], persoanele private de libertate beneficiază, la cerere, de vizită intimă dacă îndeplinesc cumulativ condițiile de a fi condamnate definitiv și repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate și respectiv, de a nu fi cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale.
în conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. (2) din regulament, prevederile din Titlul III, Cap. I-VI, VIII-X și XII-XIV se aplică în mod corespunzător și persoanelor reținute ori arestate preventiv, cu excepția art. 15, 434 alin. (1), 45, 59, 79, 147 și 148.
Dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție sunt în concordanță cu prevederile art. 48 alin. (21) din Legea nr. 275/2006, completată prin Legea nr. 83/2010, potrivit cărora doar persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază de vizită intimă, în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare a legii.
în consecință, sentința atacată fiind nelegală și netemeinică, Curtea a admis recursurile formulate și a dispus modificarea în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1291/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1005/2011. Contencios → |
|---|
