ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1470/2011
Dosar nr. 4401/2/2009
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primul ciclu procesual
1.1.Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6218/2/2008, reclamantul G.D.C. a chemat în judecată pe pârâţii Primul Ministru al României, Guvernul României, T.P.C. şi N.D.L., solicitând:
- anularea Deciziei Primului - Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008;
- reintegrarea în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei;
- obligarea pârâţilor în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite şi a daunelor morale în cuantum de un RON;
- înaintarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 106/2008 la Curtea Constituţională şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea acestei excepţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că Decizia nr. 182 din 18 septembrie 2008 a Primului Ministru, privind numirea pârâtului N.D.L. în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii a fost emisă cu încălcarea duratei mandatului său de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, după ce, anterior, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 2352 din 17 septembrie 2008, dispusese anularea unei alte decizii de numire a pârâtului N.D.L. la aceeaşi autoritate, dar cu vechea denumire, aducându-se astfel atingere şi cadrului constituţional, context în care a susţinut şi neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 106/2008.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţi procesuale pasive, având în vedere că nu este emitentul deciziei privind numirea pârâtului N.D.L. în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii, apreciind că această cerere nu poate fi soluţionată decât în contradictoriu cu cancelaria Primului Ministru.
Pârâtul Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, în raport de faptul că reclamantul a înţeles să solicite admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 106/2008, ca obiect principal al acţiunii.
Pârâtul N.D.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a fost eliberat din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei ca urmare a încălcării dispoziţiilor Ordonanţei nr. 79/2002, precum şi a altor dispoziţii legale, decizia atacată fiind emisă cu respectarea O.U.G. nr. 106/2008.
La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2009, Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, calificată de curtea de apel ca fiind în interesul pârâţilor, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 106/2008.
La acelaşi termen, reclamantul a depus la dosar precizări privind motivarea în drept a capătului de cerere prin care a solicitat anularea Deciziei Primului Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008, indicând dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 8, art. 9, art. 14 alin. (15) şi art. 2 lit. n) Legea nr. 554/2004.
Pârâtul N.D.L. a formulat întâmpinare, invocând excepţia prematurităţii acestui capăt de cerere, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
1.2. Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6219/2/2008 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.D.C. a invocat în contradictoriu cu pârâţii Primul Ministru al Guvernului României, Guvernul României, T.P.C. şi N.D.L., excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 106/2008 prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) Constituţia României, apreciind că nu pot fi reţinute ca „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi anulată” motivele invocate în preambulul O.U.G. nr. 106/2008.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acestei excepţii, întrucât obiectul acţiunii principale nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe de urgenţă. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, a apreciat că este neîntemeiată, deoarece O.U.G. nr. 106/2008 a fost promovată în condiţiile art. 115 alin. (4) Constituţia României.
1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7017/2/2008, reclamantul G.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al Guvernului României, anularea deciziei nr. 165 din 18 august 2008 emisă de pârât, prin care a fost eliberat din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei; reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii actului administrativ atacat; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând salariul indexat, majorat şi recalculat în funcţie de rata inflaţiei ca şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate până la data reintegrării efective în funcţia de preşedinte al acestei autorităţi şi despăgubiri morale în cuantum de 1 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi conexarea cauzei la Dosarul nr. 6218/2/2008 al aceleiaşi instanţe, arătând că actul administrativ atacat apare ca fiind nemotivat şi emis în mod abuziv.
Prin întâmpinare, pârâtul Primul Ministru al României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, susţinând că decizia contestată este motivată în fapt şi în drept. A invocat Raportul de audit public intern din 11 august 2008 şi faptul că reclamantul a exercitat un management defectuos al instituţiei pe care a condus-o.
1.4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7018/2/2008, reclamantul G.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primul Ministru al Guvernului României şi N.D.L., anularea Deciziei nr. 168 din 20 august 2008 a Primului Ministru, prin care pârâtul N.D.L. a fost numit în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi conexarea dosarului cauzei la Dosarul 6218/2/2008 al aceleiaşi instanţe.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia nr. 168 din 20 august 2008 a fost emisă ca urmare a deciziei nr. 165 din 18 august 2008 a Primului Ministru, pe care o apreciază ca fiind nelegală pentru motivele indicate şi în cererea înregistrată sub nr. 7017/2/2008, fapt ce atrage şi anularea actului administrativ întâi menţionat.
1.5. Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, în temeiul art. 164 din C. proc. civ., prima instanţă a dispus conexarea cauzelor ce fac obiectul Dosarelor nr. 6218/2/2008, 6219/2/2008, 7017/2/2008 şi 7019/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a unit excepţia prematurităţii cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008 cu fondul cauzei, a înaintat dosarul la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 106/2008, suspendând judecata până la soluţionarea excepţiei.
Prima instanţă a considerat că este necesară administrarea de probe în privinţa excepţiei prematurităţii, iar cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile art. 29 Legea nr. 47/1992.
1.6. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii N.D.L. şi Primul Ministru al României, iar prin decizia nr. 1087 din 26 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a unit excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile cu fondul, în loc să o soluţioneze cu prioritate, neavând relevanţă faptul că partea a intitulat-o ca fiind excepţie de prematuritate, pentru că instanţa avea obligaţia să o califice corect, iar în privinţa cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, nu a arătat în raport cu care dintre cele două decizii contestate este întemeiată această cerere şi care este legătura excepţiei cu fiecare dintre dosarele conexate.
1.7. Învestită cu soluţionarea cauzei pentru rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti a înregistrat cauza sub nr. 4401/2/2009.
Prin încheierea de şedinţă din 28 mai 2009, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 182/2008, iar termenul de judecată din 03 iunie 2009 reclamantul a renunţat la judecata capetelor de cerere privind anularea Deciziei 182/2008 şi reintegrarea sa în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că renunţă la judecata capetelor de cerere privind excepţia de neconstituţionalitate invocată, anularea Deciziilor nr. 182/2008 şi nr. 168/2009, reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei 165/2008 şi la judecata în contradictoriu cu pârâtul N.D.L.. Astfel, a precizat că obiectul acţiunii îl constituie anularea deciziei nr. 165/2008 a Primului Ministru şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând salariul indexat majorat, recalculat în funcţie de rata inflaţiei, şi la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate până la adoptarea Legii nr. 2/2009, precum şi la despăgubiri morale în cuantum de 1 RON.
Pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii precizatoare, întrucât Guvernul este lipsit de calitate procesuală pasivă şi de capacitate juridică civilă, decizia emisă fiind legală şi temeinică.
2. Hotărârea Curţii de apel în fond după casare
Prin sentinţa nr. 3992 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei capacităţii juridice şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de reclamantul G.D.C. în contradictoriu cu pârâţii Primul Ministru al Guvernului României şi Guvernul României, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate
Referitor la excepţiile lipsei capacităţii juridice civile şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, prima instanţă a considerat că acesta are capacitatea de a sta în justiţie, în calitate de pârât, în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor sale legale sau în strânsă legătură cu aceste atribuţii, în acest caz fiind în prezenţa unei capacităţi juridice de drept public. În speţă, este vorba de o decizie adoptată de Primul Ministru în temeiul art. 15 lit. a) Legea nr. 90/2001, fiind în discuţie aşadar legalitatea şi temeinicia unui act administrativ aflat în strânsă legătură şi cu atribuţiile pârâtului Guvernul României, iar în situaţia în care pârâtul are capacitatea de a sta în justiţie, are şi calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că decizia atacată are o fundamentare legală suficientă şi cuprinde menţiuni clare cu privire la chestiunile de natură faptică, la acţiunile şi inacţiunile concrete ale reclamantului, în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, care au impus pârâtului Primul Ministru măsura eliberării din funcţie, reţinând că reclamantul nu a propus probe în dovedirea netemeiniciei acestui act.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că prin Raportul de audit public intern din 11 august 2008, s-au reţinut atât încălcări ale O.U.G. nr. 79/2002, modificată şi completată, privind funcţia de supraveghere şi control, faptul că procedurile operaţionale de lucru şi tematicile de control erau inexistente, iar activitatea de control, atât cât se realiza, avea un caracter haotic şi neunitar, cât şi încălcări ale altor acte normative ce conturează o activitate necorespunzătoare, un management defectuos al reclamantului.
3. Recursul declarat în cauză
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost modificată şi precizată, în temeiul art. 3041 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că sentinţa atacată este nelegală sub următoarele aspecte:
- În ceea ce priveşte lipsa motivării actului administrativ, cerinţă esenţială de legalitate a acestuia, instanţa de fond a reţinut greşit că trimiterea la un act „suport”, fără indicarea in extenso a faptelor imputate destinatarului deciziei, constituie o motivare suficientă.
- Procedura de audit public intern nu a fost desfăşurată legal, în conformitate cu prevederile art. 17 Legea nr. 672/2002, astfel că decizia nr. 165 din 18 august 2008 este abuzivă.
- Prin raportul de audit public intern din 11 august 2008 au fost constatate în mod nelegal şi nejustificat încălcări ale O.U.G. nr. 79/2002, iar instanţa a „validat” concluziile raportului, contrar tuturor argumentelor invocate şi probelor administrate.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul-reclamant a arătat că în urma acţiunilor întreprinse de Guvernul României, materializate prin decizia de demitere a sa din funcţie şi prin adoptarea succesivă a mai multor acte normative de restructurare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement împotriva României.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinările depuse la dosar, Primul Ministru al României şi Guvernul României au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut corect că decizia contestată are o fundamentare legală suficientă şi cuprinde, prin referirea la raportul de audit public intern din 11 august 2008, menţiuni clare privind chestiunile de natură faptică, la acţiunile şi inacţiunile concrete ale recurentului-reclamant, în calitate de preşedinte ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
Intimaţii-pârâţi au expus în detaliu, pe de o parte, argumentele pentru care măsura de eliberare din funcţie a recurentului- reclamant se încadrează, în opinia lor, în prevederile art. 7 alin. (2) litera a) O.U.G.nr. 134/2006 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi, pe de altă parte, încălcările art. 43, 462 şi 51-54 O.U.G. nr. 79/2002, care constituie principalele nereguli constatate prin raportul de audit public intern din 11 august 2008.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimaţilor şi având în vedere înscrisurile depuse la dosar în toate fazele procesuale, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 este decizia nr. 165 din 18 august 2008, prin care Primul Ministrul al Guvernului României a dispus eliberarea recurentului- reclamant din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
Măsura a fost dispusă în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a) O.U.G.nr. 134/2006 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prevedere legală potrivit căreia mandatul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei încetează în cazul încălcării prevederilor O.U.G.nr. 79/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
La baza emiterii deciziei s-a aflat Raportul de audit public intern din 11 august 2008, prin care s-a constatat încălcarea art. 43, 462, 49 alin. (1) lit. a), 53 şi 54 din ordonanţa de urgenţă menţionată mai sus.
Este adevărat că obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului în conduita administraţiei publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască şi să-i evalueze temeiurile şi efectele şi, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greşită echivalând cu lipsa motivării. Totuşi, legat de primul motiv de recurs, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a reţinut corect îndeplinirea cerinţei motivării actului administrativ prin referirea expresă la un alt înscris pe care îl înglobează.
Prin urmare, împrejurarea că în decizia Primului-Ministru nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt şi de drept consemnate în Raportul de audit public intern din 11 august 2008, nu constituie, în sine, un motiv de invaliditate a actului administrativ.
În condiţiile în care unica motivare a deciziei constă în această trimitere la raportul de audit public intern, sentinţa recurată este însă criticabilă sub aspectul modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile art. 7 alin. (2) lit. a) O.U.G.nr. 134/2006 în raport cu baza factuală reţinută şi cu modul de derulare a procedurilor administrative anterioare emiterii deciziei.
Din această perspectivă, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, faptul că procedura de audit pe care s-a fundamentat decizia de eliberare din funcţie nu a urmat toate etapele prevăzute în art. 17 alin. (1)-(4) Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, potrivit cărora:
„ (1) Auditorii interni elaborează un proiect de raport de audit public intern la sfârşitul fiecărei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflectă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile şi recomandările. Raportul de audit public intern este însoţit de documente justificative .
(2) Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditată; aceasta poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni .
(3) În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit public intern organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează constatările şi concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate .
(4) Şeful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului entităţii publice care a aprobat misiunea, pentru analiză şi avizare; pentru instituţia publică mică, raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările cuprinse în raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate” .
Dimpotrivă, raportul din 11 august 2009 poartă în final următoarea notă:
„Având în vedere faptul că o mare parte a constatărilor din prezentul raport au fost preluate din rapoartele de audit proprietate a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi raportul de control al Autoritatăţii de Control a Guvernului, procedura uzuală de desfăşurare a misiunii de audit se suspendă (în sensul neorganizării reuniunii de conciliere şi a elaborării raportului de audit proiect)”.
Măsura eliberării recurentului-reclamant din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a fost dispusă, aşadar, în timp ce procedura de audit era suspendată prin manifestarea de voinţă a structurii de audit (Direcţia de Audit Public Intern a Cancelariei Primului-Ministru), pe baza unor presupuse încălcări ale O.U.G.nr. 79/2002, care nu fuseseră încă stabilite printr-un raport de audit public intern finalizat conform legii, situaţie care conturează un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Soluţia adoptată în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (3) teza I Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantului, aşa cum a fost precizată.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (3) Legea nr. 554/2004, va anula decizia nr. 165 din 18 august 2008, emisă de Primul Ministru al Guvernului României şi va obliga pârâţii să-i plătească reclamantului despăgubiri constând în drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit începând cu data eliberării din funcţie şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2009, de respingere a O.U.G. nr. 134/2006 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, publicată în M. Of. nr. 105/20.02.2009, soluţia de anulare a deciziei fiind aptă să asigure, prin ea însăşi, şi o reparaţie morală echitabilă (CEDO, Cumpănă şi Mazăre c. României, hotărârea din 17 decembrie 2004).
Celelalte dispoziţii ale sentinţei, referitoare la excepţiile lipsei capacităţii juridice şi a lipsei calităţii procesuale pasive, care nu au format obiect de analiză în recurs, urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.D.C. împotriva sentinţei nr. 3992 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului aşa cum a fost precizată.
Anulează Decizia nr. 165 din 18 august 2008 emisă de Primul Ministru al Guvernului României.
Obligă pârâţii să-i plătească reclamantului despăgubiri constând în drepturile salariale aferente funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei care i s-ar fi cuvenit începând cu data eliberării din funcţie şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1477/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
