ICCJ. Decizia nr. 1484/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1484/2011
Dosar nr. 4736/1/2010
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Cererea de chemare în judecată şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.R.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de aceasta şi totodată să se dispună suspendarea executării acestei decizii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost destituit din funcţia publică de director executiv al A.P.I.A. - Centrul judeţean Dolj, ca sancţiune disciplinară, în temeiul art. 77, alin. (3), lit. e), coroborat cu art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţie publică în care urma să fie reintegrat începând cu 17 noiembrie 2008, conform deciziei nr. 3104 din 10 noiembrie 2008 emisă de către A.P.I.A.. astfel, decizia atacată încalcă o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 256 din 14 octombrie 2008, pe care instituţia pârâtă trebuia să o pună in executare.
Reclamantul a susţinut că decizia atacată este lovită de nulitate absolută pentru că a fost emisă după sesizarea organelor de cercetare
penală, fiind încălcate astfel dispoziţiile imperative ale art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, care prevăd că „în cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinara şi ca infracţiune, procedura răspunderii disciplinare se suspendă(...)", fiind emisă deci în perioada în care cercetarea administrativă era suspendată de drept.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, susţinând temeinicia şi legalitatea deciziei atacate, emise ulterior deciziei de numire a reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv, ca urmare a săvârşirii de către reclamant a trei abateri disciplinare, grave şi foarte grave, în perioada în care acesta ocupa funcţia publică de conducere de director la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj.
Arată că împrejurarea că reclamantul a fost numit ulterior în funcţia publică de conducere de director executiv, ca urmare a hotărârii judecătoreşti, nu poate conduce la neaplicarea sancţiunii disciplinare propuse de Comisia de disciplină, ori la nulitatea actului administrativ de destituire, iar faptele cercetate ca abateri disciplinare nu sunt aceleaşi cu cele la care se face referire în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin sentinţa nr. 5 din data de 15 ianuarie 2010, prima instanţă, a admis cererea formulată de către reclamant privind suspendarea executării deciziei 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 235 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, anulând decizia nr. 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A..
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia contestată, reclamantul a fost destituit din funcţia publică de director executiv al A.P.I.A. - Centrul judeţean Dolj, procedura disciplinară împotriva acestuia fiind declanşată ca urmare a sesizării efectuate de directorul executiv interimar cu privire la refuzul sistematic şi nejustificat de îndeplinire a sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu, refuzul de a preda un aparat foto şi cheia de rezervă de la autoturismul marca H.T., şi pătrunderea reclamantului în sediul Centrului judeţean A.P.I.A. Dolj, în data de 08 august 2008, însoţit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la reţeaua VPN a A.P.I.A.
Pentru această ultimă faptă, Directorul executiv interimar a formulat, în luna august 2008, plângere penală, care a fost înregistrată sub nr. 8801/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Potrivit art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999 atunci când fapta funcţionarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară cât şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare trebuie suspendată până la pronunţarea soluţiei în cauza penală, aşadar rezultă că suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare în perioada în care se derulează procesul penal este imperativă, iar nu opţională
Prima instanţă a reţinut că, în speţă, s-a continuat cercetarea disciplinară pentru fapta sesizată ca posibilă infracţiune, autoritatea pârâtă încălcând astfel dispoziţiile imperative ale legii. sancţiunea aplicabilă este anularea actului administrativ prin care a fost adoptată o asemenea soluţie nelegală, apărarea pârâtei, potrivit căreia cercetarea disciplinară a vizat şi alte fapte, situaţie în care nu se impunea suspendarea, neputând fi primită, deoarece cercetarea disciplinară ar fi trebuit să se desfăşoare doar pentru acele fapte, nu şi pentru cea sesizată ca infracţiune.
Totodată, a reţinut că a fost îngrădit în mod absolut accesul reclamantului la documentele cercetării şi implicit al instanţei la verificarea existenţei şi realităţii abaterilor disciplinare, prin prisma probelor administrate, astfel că se impunea detalierea motivelor, în sensul de a se prezenta indiciile din care să rezulte că funcţionarul public a cărei faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară putea influenţa cercetarea administrativă, argumentele pentru alegerea măsurii propuse şi probele avute în vedere.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că actul administrativ atacat este nemotivat şi a avut în vedere că motivarea reprezintă o obligaţie generală a autorităţii publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol, acela de transparenţă în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, şi acela de a conferi instanţei un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar.
3. Recursul declarat în cauză
Autoritatea pârâtă a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reprodus conţinutul întâmpinării depuse la dosarul de fond şi a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit aplicabilitatea, în speţă, a prevederilor art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, intimatul-reclamant fiind cercetat disciplinar pentru fapte încadrate în prevederile art. 77 alin. (2) lit. f), g), i) şi j) Legea nr. 188/1999 ca abateri disciplinare, pentru care nu există şi o încadrare penală corespunzătoare.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că intimatul-reclamant avea dreptul de a accesa orice calculator din instituţie în virtutea funcţiei de director, acceptând apărările acestuia, din care a reieşit ideea că în exercitarea funcţiei publice, a acordat prioritate interesului personal, în dauna celui public.
În fine, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa a reţinut fără temei că actul administrativ contestat nu este motivat, deşi acesta cuprinde toate elementele prevăzute în art. 50 alin. (3) H.G. nr. 1344/2007, fiind emis în conformitate cu prevederile legale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ. şi ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar în toate fazele procesuale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 80 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, decizia nr. 3105 din 10 noiembrie 2008, emisă de Directorul General al A.P.I.A., prin care a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din funcţia publică deţinută, în temeiul art. 77 alin. (3) lit. l), coroborat cu art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999.
Abaterile reţinute în sarcina intimatului- reclamant au fost încadrate de autoritatea emitentă în prevederile art. 77 alin. (2) lit. f), g) i) şi j) teza I Legea nr. 188/1999 şi constau, în esenţă, în următoarele elemente de fapt:
- intrarea în sediul Centrului judeţean A.P.I.A. Dolj la data de 8 august 2008, însoţit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la reţeaua VPN a A.P.I.A., aflat în Biroul Vegetal, executând comenzi care pot avea consecinţe extrem de grave în ceea ce priveşte securitatea reţelei VPN şi protecţia datelor din aplicaţiile cu care lucrează Centrul Judeţean A.P.I.A. Dolj.
- Refuzul repetat al predării cheii de rezervă de la autoturismul H.T., necesar desfăşurării corespunzătoare a activităţii de control pe teren la nivelul Centrului Judeţean A.P.I.A. Dolj, astfel încât în data de 25 iunie 2008, aflat într-o acţiune de control pe teren în comuna Amarăştii de Jos, situată la 65 de km de Municipiul Craiova, autoturismului respectiv i s-au blocat uşile în câmp, fiind nevoie de cheia de rezervă pentru a i se deschide uşile. în condiţii de caniculă, echipa de control a aşteptat timp de 2 ore sosirea lui în comuna respectivă, pentru a deschide maşina cu cheia de rezervă, dar şi în aceste condiţii, acesta a refuzat să o predea, fără un just temei.
- Refuzul sistematic şi nejustificat de îndeplinire a sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu ce îi revin conform fişei postului, întocmită de Directorul Executiv al Centrului Judeţean Dolj şi aprobată de Directorul General al A.P.I.A., în urma punerii în aplicare, a hotărârii judecătoreşti din data de 19 mai 2008 de repunere în funcţia de director.
Sancţiunea disciplinară a fost aplicată în condiţiile în care în aceeaşi zi, sub nr. 3104 din 10 noiembrie 2008, fusese emisă decizia de reintegrare a intimatului- reclamant în funcţia de director executiv al Centrului judeţean Dolj al A.P.I.A., în executarea sentinţei nr. 256 din 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă ulterior, prin decizia nr. 3655 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte prima dintre cele trei fapte reţinute, curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, atunci când fapta funcţionarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la soluţionarea cauzei penale.
Textul normativ menţionat este formulat în termeni imperativi şi instituie o suspendare de drept a procedurii disciplinare, astfel că, după formularea plângerii penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu nr. 8801/P/2008, fapta privind accesarea neautorizată a sistemului informatic nu putea constitui temei al angajării răspunderii disciplinare, procedura fiind suspendată.
Sub acest aspect, critica formulată de recurenta-pârâtă este lipsită de temei, pentru că, de vreme ce elementul material este comun, nu prezintă relevanţă împrejurarea că abaterea disciplinară pentru care a fost declanşată cercetarea administrativă poartă o denumire diferită de cea a infracţiunii ce formează obiectul sesizării penale.
Prima instanţă a făcut o apreciere justă şi asupra celorlalte două fapte reţinute ca abateri disciplinare reţinând că, în condiţiile în care autoritatea emitentă a clasificat depoziţiile de martori pe parcursul cercetării disciplinare şi a îngrădit accesul reclamantului la documentele dosarului, motivarea actului sancţionatoriu este insuficientă şi afectează validitatea actului, nefiind în măsură să asigure posibilitatea evaluării modului în care a fost exercitată puterea discreţionară, nici în ceea ce priveşte constatarea faptelor, nici referitor la individualizarea sancţiunii.
În plus faţă de argumentele reţinute de judecătorul fondului şi expuse rezumativ la pct. 1.2 din prezenta decizie, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte, se impune menţiunea că, în efectuarea controlului asupra modului în care autoritatea emitentă şi-a exercitat dreptul de apreciere în raport cu scopul legii în limitele impuse prin art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 (definiţia excesului de putere) şi asupra respectării echilibrului rezonabil dintre interesul public al bunei desfăşurări a activităţii Centrului judeţean A.P.I.A. şi interesul legitim privat al intimatului-reclamant, nu se poate face abstracţie de circumstanţele concrete ale sesizării faptelor şi derulării procedurii disciplinare.
Relevantă, în acest sens, este împrejurarea că faptele cercetate ca abateri constând în refuzul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle funcţionarului public şi manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice vizează o perioadă în care între părţi au existat litigii legate de raportul de serviciu al intimatului-reclamant, care fusese eliberat din funcţia de conducere de director al Centrului judeţean A.P.I.A. prin decizia nr. 749 din 18 aprilie 2008.
Acea decizie a fost supusă, de asemenea controlului judecătoresc şi anulată prin sentinţa nr. 256 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 3655 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Din raportul Comisiei de disciplină rezultă că executarea deciziei nr. 749 din 18 aprilie 2008 a fost suspendată de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa nr. 119 din 19 mai 2008, dar în toată acea perioadă atribuţiile de conducere au fost exercitate de o altă persoană, care deţinea funcţia de director executiv. Această împrejurare imprimă un caracter de incertitudine conţinutului funcţiei de director în care se presupune că trebuia reintegrat intimatul-reclamant şi, implicit, conţinutului abaterilor disciplinare legate de exercitarea funcţiei respective, incertitudine pe care insuficienţa motivării actului de sancţionare nu a fost în măsură să o înlăture.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.I.A., împotriva sentinţei nr. 235 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1487/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
